Cappiddazzu paga tuttu – Atto Primo

Trama, personaggi e biografia di Nino Martoglio
Prim’attu
Secunn’attu
Terz’attu

Cappiddazzu paga tuttu - Atto Primo

Cappiddazzu paga tuttu
Atto Primo

La scena rappresenta un ampio salotto in casa di Don Nzulu, con la volta scompartita, in fondo, di tre archi, sostenuti da due colonne. – Arredo borghese, modesto e un po’ antiquato. Comune a destra, uscio a sinistra e tre in fondo, uno per ogni arcata. – Destra e sinistra dello spettatore. – La scena è uguale per tutti e tre gli atti.

SCENA I.

Don Nzulu e Brasi, poi Donna Pràzzita e Rachilina.

(don Nzulu è sdraiato su una greppina e sonnecchia agitandosi. Brasi in grembiule, con un piumaccio in mano, è intento a spolverare i mobili; si accosta alla greppina e spolvera anche i calzoni impolverati e le scarpe di Don Nzulu, che, dimenandosi, lo fa sobbalzare e poi ridere da scemo. Si ode il campanello d’ingresso, ed egli si ferma incerto, se debba o no togliersi il grembiule; poi se lo passa sotto il braccio e va. Rientra subito dopo, seguito dalle due donne, alle quali fa cenno di parlar piano perchè il padrone dorme).

Brasi: (pianissimo) – Chi fazzu, ‘u chiamu?….. ah?….. ‘u chiamu?

Donna Prazzita: No, Brasuzzu, lassalu ripusari…. Aspittamu…. Assèttiti, Rachilina. Com’è, stancu? stancu, è veru? (si appressa al dormiente in punta di piedi e lo osserva) – Si vidi, mischinu, ca è abbattutu…. Facci d’omu bonu, guarda, Rachilina. (Rachilina si alza e fa per accostarsi anche lei in punta di piedi. Ma in questo mentre Don Nzulu tira un forte ronfo che fa spaventare Brasi, il quale indietreggiando fa cadere un tavolinetto. Al rumore, Don Nzulu si desta, stropicciandosi gli occhi e meravigliandosi della presenza di gente in casa sua).

Don Nzulu: Uh…. e chi fu?… Vui, cucina?

Donna Prazzita: Ah, Maria Santissima, cucinu, sugnu murtificata…. ‘ssu babbu di Brasi ca fici scrusciu….

Brasi: Iu? ‘U tavulinu!

Donna Prazzita: Cci aviamu ditta: «zittu» n’ ‘o risbigghiari.

Don Nzulu: No, babbu ca non m’arrisbigghiò prima, chi cc’entra! (notando la ragazza) – Oh…. e cu’ cc’è? (trasognato) – Madonna mia!…. Cuncittina è chista!….

Donna Prazzita: Vih! cucinu…. mi faciti arrizzari ‘i carni…. (accenna il segno della croce) – ‘U sacciu, è tali e quali sò matri….

Don Nzulu: Spiccicata la sant’arma!…. Rachilina si chiama, è veru?

Donna Prazzita: Rachilina.

Don Nzulu: (la guarda, ammirando) – Oh chi cosa granni!…. Ca veni cca, quantu ti vidu bona…. Non t’haju vistu mai, e ti canusciu, figghia! Bedda ca pari ‘na cassata di Pasqua…. com’era tò matri…. Signuri mei…. signuri mei…. (si stropiccia gli occhi) – Chi fazzu dormu ancora o mi staiu sunnannu?

Brasi: (mettendoglisi davanti) – Non signuri…. arrisbigghiatu è vossia….

Don Nzulu: (scostandolo col braccio e rivolgendosi alla cugina) – D’unni mi vinni tuttu ‘stu beni oggi?

Donna Prazzita: Ca già, pi daveru un sonnu v’avi a parìri, cucinu! Avi ca non ni videmu…. ca macari nn’ ‘u scurdamu….

Don Nzulu: Eh, v’ ‘u putiti figurari! Si Rachilina m’avia parsu so’ matri…. (a Rachilina) – Tu non eri mancu in mente Dei, figghia, l’urtima vota ca nni vittimu cu to’ zia cca….

Donna Prazzita: (turbata e seccata dal ricordo) – Acqua passata… Lassamu jri ‘ssu discursu, cucinu…. Oramai….

Don Nzulu: Eh sì…. Cu’ cci pensa cchiù, a ‘sti storii antichi…. (cambiando tono) – Sugnu ‘mmenzu a ‘na gran firnicia, cucina, nni ‘stu mumentu….

Donna Prazzita: Già… mi dissiru ca siti tantu affannatu circannu casa. E pirchissu vinni…. pirchì avissi nn’occasioni…. (insinuante, fissandolo, con un mezzo sorriso) – Ma vui chi vi nni vuliti jri di cca pi daveru, doppu tant’anni?

Don Nzulu: (malinconicamente scherzoso) – Ca…. mi pari ca l’avissi ‘st’intenzioni…. (facendo il gesto d’avviarsi all’altro mondo) – di carriari a tunnu, cucina….

Donna Prazzita: (vivacemente, per protestare) – Vah, chi diciti?…. Ancora!… Ca dunca pirchì ‘a iti circannu ‘sta casa?

Don Nzulu: Oh mamma mia, non mi nni parrati!…. ‘U sacciu iu, comu mi sentu, e mi capitanu certi cosi, ca mancu ‘nta li brunii d’un vecchiu spizziali! ‘Na siccatura, cara cucina, ca non sacciu chi facissi pi dariccilla ad autri.

Donna Prazzita: Si vi pozzu aiutari…. cu tuttu lu cori!

Don Nzulu: Pi daveru, cucina? (la guarda negli occhi profondamente, con sardonica intenzione) – Cercu mugghieri….

Rachilina: (lo guarda stupita, sorpresa tra il riso e la meraviglia) – Cui, vossia? Si voli maritari?

Donna Prazzita: Vah, chi vi nisceru ‘i sensi?…. Un pocu siti mortu, un pocu circati mugghieri…. Sempri chiddu d’ ‘a ‘nnimina-vintura siti!

Don Nzulu: (c.s.) – Ah, vi ricurdati cu’ sugnu! Ppi daveru ‘a cercu ‘a mugghieri… e non sacciu a cu’ haiu a pigghiari….

Donna Prazzita: Pi ssa partita allura non vi pozzu dari nuddu aiutu…

Don Nzulu: E pirchì? Anzi vui, cucina, siti fatta apposta pi conchiudiri ‘sti cosi!

Donna Prazzita: Ma vui chi pi daveru diciti? Mugghieri circati?

Don Nzulu: Mugghieri, mugghieri…. ma non pi mia.

Donna Prazzita: Ah, chissu vuleva diri iu…. (guardando Brasi) – E pi cui, allura?

Brasi: Chi si cridi ca è pi mia? Mai! Non mi vogghiu maritari….

Don Nzulu: Zittiti, sceccu! Anzi tu fussi ‘u megghiu partitu! (alla cugina) – Cci pinsati cchiù a ddu nostru cucinu, ca partiu pi l’America tant’anni prima di mia?

Donna Prazzita: Si…. accussì…. n’aria n’aria…. Mi pari….

Don Nzulu: Josè (pronunzia: Cos’è)

Donna Prazzita: Cu’, iddu? E chi sacciu iu?

Don Nzulu: (c. s.) – Josè! Josè!

Donna Prazzita: E di mia ‘u vuliti sapiri? Ddocu vui, ca fustivu ‘nsemi…

Don Nzulu: (sorridendo) – No, no, cucina…. Josè, nomu! Si chiamava Josè… haiu ‘u ritrattu ddà dintra…

Donna Prazzita: Ah! ancora ascutava… Puteva capiri mai, iu? Di cca Peppi partiu…

Brasi: E chissu è: ca quannu unu parti sapi cos’è e po’, quannu arriva, non si sapi com’è!

Don Nzulu: Vattinni ddà banna, vasinnò ti fazzu a vidiri ‘na cosa, ca quannu parti vidi cos’è e quannu t’arriva senti com’è (poi voltandosi alla cugina) Eh si… aviti ragiuni… iu ‘u chiamava accussì, pirchì ddà Peppi, Pippinu cci dicinu Josè, capiti? a la spagnola… Dunca ‘ssu cucinu Pepè morsi, sia paci all’anima sua!

Donna Prazzita: Ah, morsi, mischinu?

Don Nzulu: Si, mentri iu era ddà… E mi lassau un picciriddu… Paulu-Paulinu, vah!… tantu biddicchiu… ca l’avviai iu stissu… Mi custau tanti pinseri, e tanti dinari…

Rachilina: Vih, ‘nnuzzinteddu… e pirchì n’ ‘o purtau ccà vossia, quannu si nni turnò?

Don Nzulu: Pirchì? Ca pirchì, quannu iu mi nni turnai, iddu era già grannuzzu… si avia fattu ‘na pusizioni, e tirava già p’ ‘a sò strata…

Donna Prazzita: E s’ha fattu avanti?

Don Nzulu: Ah, si… avanti assai… Spertu, si vidìa di nicu! Vrazzu di mari… curaggiusu…

Donna Prazzita: E a vui non v’ha pinsatu chiù, ah?

Don Nzulu: A no… pirchissu, criaturi, s’ha tinutu sempri in currispunnenza.

Donna Prazzita: Chissu sulu? Doppu tuttu ‘u beni ca cci facistivu a di nicu?

Don Nzulu: M’ha rispittatu sempri comu un patri! E chistu a mia mi basta…

Donna Prazzita: Eh già! Si soli diri: fa mali e pensaci! fa beni, e scordatillu!

Don Nzulu: Santi paroli, cucina! E ora, si non fussi ca mi sentu accussì malatu e ca mi siddìu di tutti cosi… mi sta dannu ‘na prova di divuzioni e di fiducia, ca daveru mancu un figghiu!

Donna Prazzita: Ah! Haiu capitu!… ‘A casa… ‘a mugghieri… pi iddu hannu a serviri.

Don Nzulu: (socchiudendo gli occhi, giungendo le mani e agitandole) – Vi persuaditi chi ‘ncumbensa? chi gatti a pilari ca mi duna? Cu ‘na cosa di cchiù…

Donna Prazzita: Ca ‘a voli bedda… mi persuadu… cu doti…

Don Nzulu: No, ca chi diciti!… Chi nn’avi a fari chiddu d’ ‘a doti? Cridu ca passa ‘u miliuni… (controscena della vecchia).

Brasi: (che frattanto si è dato da fare per la stanza) – Napuliuni… napuliuni… (fa il gesto relativo con le dita).

Don Nzulu: ‘N’autra, ‘n’autra è la cosa gravi pi mia, ca mi duna di pinsari seriamenti e mi teni agitatu e iu’ ‘u capisciu, mischinu! quannu unu è ddà… sulu… abbannunatu!) si fissau ca si senti comu un arvuliddu trapiantatu fora via… e mi scrivi ca si voli «rinnestari al vecchiu tronco» di la famigghia.

Donna Prazzita: Ah, chi ‘nt’ ‘a parintela ‘a voli?

Don Nzulu: Ca ‘nnunca!… E iu, ‘a viritati giusta, dati ‘st’intenzioni – ca pi cuntu miu non l’approvu – mah, iddu avi stu spinnu di li parenti, e bona cci vegna! – data la sua età, datu tuttu, haiu pinsatu a la cucina Tidda: . – Chi nni diciti?

Donna Prazzita: (avvampa e si reprime subito, facendo la voce dolce e sorridendo stentatamente) – Vih, cucinu… ca chi diciti, poviraTidda: ! tantu affabili, criatura!… ma, si dimannati a mia… chi cci ha fari, ‘u pani cottu?

Don Nzulu: Pirchì? Vui, a iddu, quant’anni cci faciti?

Donna Prazzita: Ca….. sicunnu chiddu c’aviti dittu vui – càrculu ‘na quarantina…

Don Nzulu: Precisamenti, quaranta.

Donna Prazzita: E chi vi parinu, assai? Pi ‘n’omu, ‘nta lu ciuri!…

Rachilina: (annoiata dal discorso che non la interessa, non sa come occuparsi, sfoglia un album, qualche giornale illustrato e sbuffa di tanto in tanto per gioco).

Don Nzulu: Eh già!… sì!… vulennucci riflettiri… Poi, specialmenti ‘ss’americani, tutti raduti fin’ e’ gigghia… ca sautanu comu tanti ariddi… e l’occhiu? l’occhiu vivu!… musculatura d’accussì…

Donna Prazzita: E pirchissu vi dicu! Me’ cucina Tidda: … no p’affinnilla, criatura! ma trentott’anni non l’ha’ a fari cchiù!… ‘U sapiti comu si dici: «l’omu a vint’otto e la fimmina a diciarottu». Pi unu di chissi, poi, accussì pristanti! a diffirenza di deci anni non cci basta cchiù!… cci nni voli una di vinti!…

Don Nzulu: Ma ‘ntantu… già… mi pareva ca…

Donna Prazzita: (sulle spine) Pirchì, chi vi spiegastivu?

Don Nzulu: No… ma… l’aspettu…

Donna Prazzita: L’aspittati? Ah, già ‘nfurmata è idda?

Don Nzulu: No, pinseri miu…

Donna Prazzita: Ah… (friggendo) Ca chi vuliti ca vi dicissi, cucinu? ‘A viritati giusta, mi pari curiusu ‘ssu matrimoniu, ca duvissi succederi accussì… senza ca iddu ‘a vidissi prima… senza diri si cci piaci o non cci piaci… L’occhi soi, scusati, non sunnu l’occhi vostri…

Don Nzulu: No, pirchissu, iddu non cci vidi chi pi l’occhi mei…

Donna Prazzita: Eh già, allura vui, subitu… si sapi!… ‘u debbuli anticu… Sintiti a mia, ca è megghiu anchi pi vui: lassatilu arrivari e facitilu scegghiri cu l’occhi soi.

Don Nzulu: Ca… cucina, si mi diciti accussì… vui ca sapiti e viditi cchiù di mia… Iu cchiù luntanu di ddocu non arrivu… (ammiccandola, piano) Chi aviti quarchi autra idea?

Donna Prazzita: (accennando di sottecchi alla nipote) – Non pozzu parrari ca haiu a diri missa…

Don Nzulu: (con un movimento di sorpresa) – Vih!… E cu cci pinsava? (volgendosi alla ragazza) Rachilinedda, figghia… ca comu? nuautri nni stamu scurdannu di tia!… Chi bedda facci ca cci fa ‘u ziu a ‘sta niputedda, ca è ‘na scocca di ciuri pi daveru… Ca lassiminni godiri di ssi biddizzi! (ripete i soliti gesti d’ammirazione, poi, rivolto a Brasi ) Guarda chi fai: accumpagnala ‘nt’ ‘o giardinu, a me’ niputedda, cci duni ‘i forfici e si cogghi un mazzu di rosi a piaciri sò.

Rachilina: (balzando in piedi tutta contenta) – Oh grazii, ziu! Si si… ‘I vittimu passannu e ‘o dissimu: «Chi beddi rosi chi avi ‘u ziu!

Don Nzulu: Tutti pi tia! Va, va, vo’ cogghitilli!

Rachilina: (va di corsa, battendo le mani, appresso a Brasi per uno degli usci di fondo).

SCENA II.

Donna Prazzita e Don Nzulu.

Don Nzulu: Pi mia, cucina Prazzita, Rachilina mancu esistiva…

Donna Prazzita: Ca già… pi vui non esisteva autra ca ‘a cucina Tidda: ! E francamenti, poi… mi pari curiusu, lassatimillu diri, ca vui… propriu vui, cci la prifirissivu ad autri!

Don Nzulu: Acqua passata, cucina… Iti pinsannu cchiù a mia? ‘N’autru munnu!… Lassamulu iri ssu discursu! Quantu a Rachilina, prima di tuttu, vi ripetu, ca pi mia mancu esisteva; e poi, una vota ca nni parrati, si vi parsi assai, vi ricurdati?… la differenza d’età tra mia e Tidda: ; com’è ca ora cca cu Paulinu…

Donna Prazzita: Iu?… Parrai d’età!… Chi mi diciti?… Quannu?

Don Nzulu: Ca tannu, cucina! Ricurdativi bona!

Donna Prazzita: Ah… forsi pirchì Tidda: … chi sacciu… era ancora carusidda (si ode il campanello d’ingresso).

Don Nzulu: No, no, cucina, iu cci pensu beni! Facistivu ‘a quistioni di l’età, e facistivu bonu, di dda gran fimmina di munnu ca siti… Tantu ca mi pari curiusu ora, scusati, ca a vui ca vi parsiru assai ‘i dudici anni di differenza tra mia e Tidda: , non vi fannu cchiù impressioni ‘i vinti tra Paulinu e Rachilina…

Donna Prazzita: (vorrebbe ribattere e sostenere le sue ragioni: ma Brasi , entrando, glielo impedisce).

SCENA III.

Detti e Brasi, poi Don Liddu e Don Nittu, indi Rachilina.

Brasi: Cci su’ visiti!

Don Nzulu: Visiti? Nni mia? E cu’ su’?

Brasi: Li signuri Don Liddu: Bellè e Don Nittu: Scavu.

Don Nzulu: (notando Donna Prazzita contrariata) – Cui? (alla cugina) – Cucina, chi forsi ‘sti signuri cercanu di vui? Pirchì iu, francamenti, nun cci haiu nudda servitù….

Donna Prazzita: No! di mia?… Non cridu… Conoscenti… sì…

Don Nzulu: Cucina cu mia putiti parlari… Chi forsi cc’è quarchi…

Donna Prazzita: Chi?

Don Nzulu: Chi sacciu? Cu Rachilina…

Donna Prazzita: Vih! ca quannu mai! chi diciti? Rachilina?… Bianca comu la cira… ‘na bammina!

Don Nzulu: E allura… pi cu’ veninu?

Donna Prazzita: E chi sacciu? Pi mia nn’ ‘i putiti mannari.

Don Nzulu: Ma chi persuni su’, scusati? Pirchì iu… sapiti, di ‘ssi picciutteddi non conusciu cchiù a nuddu…

Donna Prazzita: Chi v’ha’ a diri? Genti bona, pi ‘ssa cosa, si… ma aciddazzi perdi-tempu….

Don Nzulu: Ma su’ galantomini? (a Brasi) – Falli passari (Brasi via).

Donna Prazzita: Si… non pozzu diri o’ contrariu… Unu è d’ ‘i Bellè, sapiti… voli fari ‘u gadduzzu… ‘i picciuli l’avi… ma cu’ avi tanticchia di munnu, vui mi capiti… cu unu di chissi divi stari cu l’occhi aperti…. L’autru si, mischinu…. pirsuna distinta, ma scarsu… va circannu d’arripizzarisi ‘a caiella…

Don Nzulu: Ah, ca boni, boni allura su’… mi piacinu…

Donna Prazzita: Pi cui, cucinu?

Don Nzulu: Sentu diri… si su’ galantomini… Pi Paulinu. Veni cca, criaturi, ca non cunusci a nuddu… Iu sugnu un ursu… Accussì trova l’amici pronti (vedendo apparire sulla comune i due giovanotti) – Avanti, avanti, signuri mei!

(Don Liddu e Don Nittu entrano sorridendo e cercano disillusi con gli occhi Rachelina che deve averli chiamati dal giardino, vedendoli passare).

Don Liddu: (perplesso e mezzo mortificato) – Scusi… forsi cc’è sbaglio….

Don Nittu: Non trasemu giusti? Cc’è paura, sbagghiamu porta?

Don Liddu: No, si cc’è ‘a signura Pràzzita? (Rachelina irrompe dall’uscio, per il quale è scesa in giardino sovraccarica di fiori, che con grande esultanza, ridendo come una mattarella, comincia a gettare all’uno e all’altro dei giovani che ridono schermendosi e cercando d’afferrarla).

Rachilina: (cercando di colpirli coi fiori) – Cca!… cca!… tiniti cca!… Vi pari ca non vi vitti a vui! si… quannu mi tuccastivu ca virga!… E puru a vui, beddu spicchiu! tiniti cca… vi vitti, si… ca v’ammucciauru arreri ‘u muru! (I due giovanotti seguitano la scena vivace a soggetto).

Donna Prazzita: (restando da prima interdetta e stordita, poi, friggendo per dominarsi e facendosi di mille colori) – Rachilina! Rachilina!… (a Don Nzulu) – Ca è ‘na picciriddazza! (alla ragazza) – Figghia mia!…. figghia mia!

Don Nzulu: (con intenzione, sorridendo) – Ca boni iddi si canuscinu…

Don Liddu: (che è riuscito a ghermire a Rachelina una bellissima rosa bianca) – Chista è mia… no! chista è mia… e m’ ‘a mettu cca!

Rachilina: (inseguendolo) – No, chista nenti! chista mi l’aviti a dari.

Don Liddu: (tenendo la rosa alta con una mano, e con l’ultra indicando la guancia) – Pi turnarivi chista, m’aviti a dari nu vasuni cca!

Donna Prazzita: (subito, severa, con un grido, quasi temendo che la ragazza glielo dia) – Rachilina!

Rachilina: Ch’è babba vossia… chi fa, si scanta ca cci ‘u dugnu pi daveru?… ‘Na timpulata cci pozzu dari! (a Don Liddu , minacciandolo con la mano) – ‘A vuliti? ‘A vuliti?

Don Nittu: (presentando la guancia) – Cca a mia, cca a mia: ogni datu s’è pirdutu!

Donna Prazzita: Signuri mei, signuri mei, ma chi è? Dicu macari pi rispettu di me’ cucinu, ca è ‘u patruni di casa.

Don Nzulu: No, cucina! Ma chi diciti, pi mia? M’haiu fattu lu cori tantu, a vidiri tutta ‘st’alligria e tutta ‘sta giovintù!

Don Liddu: (serio, garbato, ridando la rosa a Rachelina) – Avi ragiuni, ‘a signura Pràzzita (a Don Nzulu) – Nuautri cci dumannamu scusa.

Don Nittu: E semu mortificati di l’ardiri ca nn’avemu pigghiatu…

Don Nzulu: Ma chi diciti? Vi ripetu ca m’aviti fattu un gran piaciri… Vui siti Don Liddu Bellè, è veru? Assittativi cca, pregu… E vui, signor Scavu… Don Nittu, mi pari?… cca banna… (mentre Don Nzulu fa i convenevoli coi due giovani, donna Pràzzita con gli occhi fuori dell’orbita s’accosta a Rachelina, la bistratta sotto sotto in silenzio, la pizzica, la scuote) – Cca… cca, Don Nittu: … e a Rachilina cca… unni si’, niputi? Oh! E chi hai? Chi fu?

Rachilina: (sedendo dove le indica lo zio con le lagrime agli occhi e con voce di pianto, trangosciata) – Ne… nenti… nenti… (scoppia in singhiozzi. Controparte vivacissima dei due giovanotti che subito cavano i fazzoletti per asciugarle le lagrime e confortarla a soggetto).

Don Nzulu: Cucina, e chi fu? Chi cci facistivu… chi cci dicistivu a Rachilina?

Donna Prazzita: Nenti, cucina. La mortificai com’era di giustu! Pirchì non si fa accussì! Chi cci pari ch’è sempri picciridda? Na signurina tanta!…. Ma veramenti, idda, quannu mai? (i due giovanotti si voltano un momento a guardarla con occhi sbarrati). – Accussì seria sempri… Comu si s’avissi ‘mbriacatu cu l’oduri di ‘ssi rosi… Ca si non fussimu ‘nta la parintela… cu sa chi cosa putissivu cridiri… (mentre parla, nota che Don Nzulu non stacca gli occhi dalla ragazza, la quale, sempre singhiozzando, ma come se ci provasse gusto, ora abbandona il capo sulla spalla dell’uno, ora su quella dell’altro dei due corteggiatori che si squagliano in tenerezze. Allora, volgendo lo sguardo e vedendo anch’essa questo spettacolo, inviperisce) – Rachilina! Sùsiti di ddocu! E finemula cu ‘sta commedia!

Don Nzulu: Ma vah, cucina, vah!…. Lassatila stari, ‘nnuzzintedda! Capiscu ca vui, fimmina di munnu, duviti essiri severa…. ma poi (volgendosi alla nipote) – Vaia, vaia, Rachilina…. Non c’è nenti, o ziu…. Basta, basta, ora… Ca comu? ‘a prima visita, nu veni a chianci dintra? Divi ridiri, figghia! Vogghiu ca ridi… vogghiu ca ridi…. ca quannu ridi si’ cchiù bedda….

Don Liddu: Ah, quannu ridi è la stella del paese!

Rachilina: (alla fine sorridendo ancora tra le lacrime) – Stativi mutu vui…. ca pi curpa vostra (seguitano a parlare fra loro tre).

Don Nzulu: (a parte alla cugina) – Cucina, iu vi capisciu a vui…. Da un cantu, da pirsuna assinnata, pinsati ca ‘u partitu fussi seriu…. e seriu pi daveru!…. Ma di l’autru cantu – permittiti ora ca sugnu vecchiu macari iu, ca vi richiamassi a lu vostru sennu anticu – di l’autru cantu mi sta parennu ca…. scusati, l’interessi vi vulissi fari velu…. (alludendo ai giovinotti) – ‘U stati vidennu? Vint’anni di differenza assai su’! Duvemu teniri cuntu di li sentimenti di la giovintù!

Donna Prazzita: Va beni, va beni…. ma ‘sti frascularii Rachilina non l’ha’ a fari cchiù, vasinnò sugnu bona e cara, ma si nesciu l’ugna….

Don Nzulu: Lassatila iucari, picciridda è…. Livativillu ‘stu pinseri d’ ‘a testa…. e lassati fari a mia….

Donna Prazzita: Eh già! D’ ‘o momentu ca cci l’aviti ad aviri vui sulu ‘ssu traficu. Vi nni facistivu un monopoliu!

Don Nzulu: (sorridendo) – Cucina, si mi livassivu ‘sta cunfusioni, vi ripetu, addumassi ‘na torcia di se’ parmi…..?

Donna Prazzita: Nenti, cucinu, ascutati a mia ca vi vogghiu beni….

Don Nzulu: E chistu è veru!

Donna Prazzita: Non ci criditi? Ca già…. doppu tant’anni ca non nni videmu, ‘u sa chi v’hannu fattu cridiri di mia! Iu sula ‘u sacciu quant’haiu suffrutu ‘nt’ ‘o me’ cori.

Don Nzulu: Cucina, ancora! Non cci pinsamu cchiù! Chi vuleuvu diri, parrati….

Donna Prazzita: Vuleva diri, ‘ssa cunfusioni non nni l’avemu a pigghiari nè iu nè vui. Lassamulu veniri, e quannu veni, pensa iddu. (sentenziosa e ammonitrice, volgendosi verso Rachelina) – Pensa la cosa prima ca la fai, ca la cosa pinsata è bella assai! (poi, cambiando tono, come riattaccando un discorso alieno a cui possono partecipare anche i due estranei) – Perciò, caru cucinu, comu vi diceva, cci fussi una bella cumminazioni ppi chiddu ca iti circannu: ‘na casa granni, ariusa, cu bagnu, giardinu, pirterra, chidda di Don Saru Pulvirenti!

Don Nzulu: Eh si, cci aveva pinsatu!…. Chi avi d’ora ca cercu? Ma cu ‘ssu binidittu cristianu di D. Saru non cci pozzu parrari, pirchì ‘na vota àppimu ‘na quistioni.

Donna Prazzita: (dolcissima) – E cca, o cucinuzzu, non semu p’aiutaricci unu cu n’autru? Ca ci vaiu iu!

Don Nzulu: Ah! bonu fussi, cucina! (ai giovinotti) – Lor signori non sanno di chi si tratta…. Sta per arrivare.

Rachilina: (prevenendo) – No, ziu, pi carità! Cci l’haiu dittu iu di ‘stu parenti (sbuffa) amiricanu, ca divi arrivari!

Don Nzulu: (mentre Donna Prazzita fa gli occhiacci alla nipote) – Si, ma non cci hai pututu diri ca siccomu Paulinu, criaturi, vinennu cca, non conusci a nuddu, avissi piaciri ca vuautri signuri, ca siti ‘i giovinotti cchiù in vista d’ ‘u paisi, divintassivu subitu amici soi…

Don Liddu: Ah! con tutto il piacere!

Don Nittu: Onoratissimo, caro Don Nzulu!

Don Nzulu: Non sulu per le ore di svago, per lo sport, comu si dici, ca l’Americani cci teninu tantu.

Don Liddu: S’è pirchissu, lassati fari a mia! Scherma, skating…

Don Nzulu: Ma anchi per gli affari…. Ddà, ‘u munnu ha statu tuttu sò; ma cca, non conuscennu l’impresi locali….

Don Nittu: E non cci sugnu iu?

Don Nzulu: Ah, vui macari d’affari vi ‘ntinniti?

Don Nittu: Pirchì? Forsi vidennumi…. vah, ca mi piaci marciari con un certo tratto…. cridi ca? S’inganna, sa? Iu sugnu di chiddi ca dorminu cu n’occhiu! (con sussiego) – Mi dica un pò: – Chi capacità avi?

Don Nzulu: Mah…. chi vuliti ca vi dicissi? I cunti ‘nta sacchetta non cci l’haiu fattu mai…. Ma, accussì, a occhiu e cruci…. pozzu sbagghiari di picca…. cridu ca ‘u miliuni ‘u passa….

Don Nittu: Ah, di chissu si tratta?!

Don Liddu: Ah, allora…. un signore! Chi piaciri haiu ca veni!

Rachilina: Uh, e allura riccu è!…. Un parenti milionariu pi daveru avemu? (battendo le mani bambinescamente) – Bellu! bellu! bellu! (notando un’occhiataccia della zia, si fa subito seria) – Ca macari iu nn’haiu piaciri, pi daveru, oh!

Donna Prazzita: Va, Rachilina, jamuninni, picchì staiu pinsannu, caru cucinu, ca ‘u farmacista di ddà ‘nfacci si cci sta facennu l’amuri cu ‘sta casa di D. Saru… e non vurrissi ca… – megghiu cci vaiu ora stissu e ci dugnu ‘a caparra.

Don Nzulu: Cucina, tutta ‘sta primura… Viditi ca ‘a cucina Tidda: macari cerca….

Donna Prazzita: Idda cerca; iu mi pari ca l’aiu truvatu! E ‘a pigghiu subitu! Pigghia prima, e pigghia ossu!

Don Nzulu: A leggiu a leggiu, pi carità! Non vi pigghiati tanta responsabilità…. L’aviti dittu vui a mia, pirmittiti ca ora ‘u dicu iu a vui…. Viditi ca putiti fari nàsciri ‘na rivoluzioni tra parenti…. trattannusi d’interessi….

Donna Prazzita: Ah, ‘u sacciu, ognunu nesci ò naturali.

Don Nzulu: E putemu vidiri cosi turchi!

Donna Prazzita: Ma mi pari ca vui, scusati….

Don Nzulu: Ah, no, cucina! Iu a responsabilità m’ ‘a pigghiavu finu a un certu puntu. Paulinu conusci la condizioni di tutti ‘i parenti, pirchì prima di turnari ha vulutu esatti informazioni.

Donna Prazzita: Ah! e cci l’aviti dati vui, ‘st’informazioni? E chi nni sapiti vui, scusati, ‘nficcatu sempri cca dintra?

Don Nzulu: Cucina, vi dissi pocu fa (a Don Nittu e a Don Liddu) – Scusati, signuri mei, si vi facemu assistiri a ‘sti discursi di famigghia….

Don Liddu: E nuautri putemu discurriri cca cu ‘a signurina.

Rachilina: Eh…. sì su’ discursi di famigghia…. iu chi sugnu? strania?

Don Nzulu: E no, nenti, ho finito – Iu, cara cucina, informazioni boni pi tutti cci haiu datu, comu vi dissi: ho fatto notare una sola differenza, chidda di la posizioni finanziaria di ognunu. Quannu iddu m’ha dittu ca p’aviri bona accoglienza da parti di tutti, ssi differenzi, unn’è ca sunnu, li voli corrèggiri…. mi capiti… assegni…. doti…..

Don Liddu: Ah, persona… grande, allora!

Don Nittu: No no, mi pari spertu!

Donna Prazzita: Eh già, nni assittamu tutti ‘nta un vancu! Chi voli fari spargi me domina?

Don Nzulu: ‘U stati sintennu a Don Nittu ca ‘u chiama spertu? Siccomu – non essennu turcu – non pò pigghiari autru chi ‘na mugghieri, pi non attirarisi l’inimicizia di tutti l’autri (alla cugina che fa segni di diniego) – l’aviti dittu vui stissa!…. li voli cuitari prima! Nn’avissi picca…. dici, beh! Nn’avi pi tutti, chi fa, mali?

Don Nittu: Benissimo!

Don Liddu: Benissimo!

Don Nittu: ‘U sapiti ca mi sta facennu simpatia prima d’arrivari?

Don Liddu: E chi a mia mi pari cent’anni c’arriva? (ma, subito ripensandoci, preoccupato) Ma… chi ha ditta ca si voli maritari?

Don Nzulu: Precisamenti, e con una della parentela – vedete? tanto più!

Don Liddu: (turbato) Ah… d’ ‘a parintela?! (guarda Rachelina) E cu cui?

Don Nittu: E quant’anni avi?

Don Nzulu: Mah… una quarantina…

Don Liddu: (sollevato) Ah! Quarant’anni…

Don Nittu: (c. s.). Ancora maritari.

Donna Prazzita: Cci ‘u putemu dari ‘ssu pirmissu, è veru? Ah chi è? vecchiu sternu?

Rachilina: (sprezzante) – Si avi quarant’anni…

Donna Prazzita: (fulminandola con gli occhi) – Si avi quarant’anni?

Rachilina: (correggendosi) – Non avi cchiù bisognu di pirmissu, vuleva diri (si ode il campanello d’ingresso. I due giovanotti si alzano, mentre Brasi va ad aprire).

Don Liddu: Autri visiti avi vossia. Nuautri ni nni jemu, è veru, signura Prazzita? Si voli essiri accumpagnata?

Donna Prazzita: No, grazii, non vi disturbati. Ora cca, nuautri parenti… vi persuaditi, avemu un pocu di tràficu…

Don Nittu: Allura, a rivederci (i due giovinotti prendono commiato dalla vecchia e dalla ragazza un poco sconcertati. Poi si appressano a Don Nzulu per salutarlo.

Don Nzulu: No, chi cc’entra! iu v’accumpagnu (fa passare i due giovanotti e via con loro).

SCENA IV.

Donna Prazzita e Rachilina.

Donna Prazzita: (piano, acre, aggressiva) – Ah, t’ha piaciutu di fari a fraschetta cu ‘sti du’ aimazzi, unu mortu di fami e l’autru ‘npanna vaneddi?

Rachilina: Chi successi? Prima vossia cci facìa tanta facci?!

Donna Prazzita: Ah, non lu capisci, vigilia ammucciata? Ah ch’e’ pinsari macari a tia? Non vidi ca chissu fa e sfa, scrivi, cummina, strullichia, comu s’ ‘u parenti fussi iddu sulu, comu si ‘u sangu ‘ncumuni cci l’avissi iddu sulu!

Rachilina: (impronta e piagnucolosa insieme) – E allura, mentri ca voli ca haiu a sapiri sentiri tutti cosi, cci dicu: chi sugnu iu? stuppagghiu di pila? M’ha piaciri pi forza ss’amiricanu? senza vidiri prima com’è e comu non è? com’è, biunnu? s’avi l’occhi di jattu per esempiu, vidissi ca a mia non mi piaci.

SCENA V.

Don Nzulu, Donna Tidda, Don Iacu e dette.

Don Nzulu: (dall’interno) – Trasi, trasi, Tidda… ‘A cucina Prazzita cc’è; cu Rachilina… Favuriti, don Iacu…

Tidda: (seguendo Don Nzulu e seguita da Iacu Naca, dolce, accomodante va verso Pràzzita) – Cucina Pràzzita, comu siti! Rachilinedda, figghia, ogni jornu cchiù bedda tu!

Donna Prazzita: Bona, cucina, ringraziamu a Diu.

Don Nzulu: Cucina Prazzita, senza fari complimenti, ca cca a cucina Tidda vi scusa, vò jiti pi ‘ssa casa…

Donna Prazzita: Ca ora, cucinu! aspittati tanticchia! Mentri ca cc’è ‘a cucina Tidda, ‘n’autra parenti ‘ntrinsica, ora ddocu ci voli… prima di jiriminni (lo guarda con intenzione come per dirgli, tu vuoi mandarmi via, ma io non sono pane pei tuoi denti) aspittati: vaiu p’ ‘a casa, ma mi piacissi prima, ca ‘i parenti più ‘mpurtanti fussimu tutti d’accordu… cosi serii su’! E giacchè semu cca (guarda Don Iacu) fussi bonu ca facissimu un picculu consigghiu… ma (lo riguarda) ‘nfamigghia…

Don Iacu: (ridendo bonario) – Lei mi guarda comu estraniu, signora Donna Prazzita, e in ‘ntantu ho l’onuri di considerarmi della famiglia.

Don Nzulu: (stupito) – Vui?

Donna Prazzita: (sorridendo) – Eh…. scusati, di quali latu?

Tidda: (scherzosa) – Di sciroccu e levanti, cucina! ‘Nto un jornu di malu tempu…. a Don Iacu cca, tantu bonu, cci ficiru l’occhi….

Don Nzulu:

(frastornato e contrariato) – Fidanzati?

Donna Prazzita: (subito accorrendo a baciarla) – Oh! chi cunsulazioni chi mi sta dannu, Tidduzza! Quantu ti vasu! quantu ti vasu ancora! (a Don Iacu) – Bravu, Don Iacu! Ca sicuru ca semu parenti allura! E vi pigghiati lu megghiu chiovu di la nostra varca!

Don Nzulu: E comu…. accussì, senza diri nenti a nuddu?

Don Iacu: Perchè, Don Nzulu, chi cci dispiaci, a lei? Non sono persona per la quale?

Don Nzulu: No…. chi cc’ entra!…. non dica…. È ca m’arriva così…. all’intrasatta….

Tidda: E chi avia a pigghiari cunsigghi, cucinu? Già…. ‘a picciridda: mùzzica ‘u jiriteddu…. Vecchia sugnu! E junta a vintitrì uri e tri quarti….

Donna Prazzita: No, chissu non l’ha a diri! Ancora, salaratu, si’ ‘na bannera!…. Mi scantava iu, ha’ a diri, ca cci pirdevi troppu tempu….

Tidda: Don Iacu, cca, parrò chiaru…. Cunveni a iddu, cunveni a mia….

Donna Prazzita: Tutti santi e biniritti, chi cc’entra! (volta a Don Nzulu, trionfante) – Vi persuaditi, cucinu? Matrimonii e viscuvati, su’ di ‘ncelu distinati!…. Vah, quantu vaiu pi ‘ssa casa…. A nomu miu ‘a pigghiu, cucinu, semu ‘ntisi, ‘na vota ca vui cci avistivu ‘sta quistioni….

Don Iacu: Quistioni? E cu cui, scusassi?

Don Nzulu: Ah, nenti…. cu D. Saru Pulvirenti…. ‘u patruni d’ ‘a casa….

Don Iacu: Cca cci sugnu iu! Chi fa? Cci voli fari sfreggiu, ‘ssu basalacchiu? (si alza tronfio) – Iamuninni, zâ Prazzita, mi permetti ca ‘a chiamu accussì?

Donna Prazzita: Cci permettu? Cu tuttu lu cori! Ca va, allura bonu è, accumpagnatinni! Iamuninni, Rachilina…. (a Tiddasalutandola) – Non ti scanti, è veru, ca ti l’arrubamu pi tanticchia? A rivederci, cucinu!

Don Iacu: Allura, vossia mi permetti…. Po’ diri ca è fatta: difficili ca mi facissiru ‘na nigativa a mia! (a donna Tidda) – Staiu turnannu! (esce, seguendo le due donne).

SCENA VI.

Don Nzulu e Donna Tidda.

Don Nzulu: (resta accasciato, perchè vede compromesso nel meglio tutto il suo giuoco. Donna Tidda interpreta questo accasciamento come un esacerbarsi dell’antica piaga dell’amore per lei).

Tidda: (rimasta un po’ indietro contempla Don Nzulu accasciato, accenna il segno della croce con meraviglia dolente, poi gli si accosta e dice carezzevole con dolce mestizia) – Cucinu…. ca pi daveru vi dispiacistivu tantu di ‘ssu me’ fidanzamentu….

Don Nzulu: (seduto, curvo con le braccia appoggiate sulle gambe a penzoloni, tentennando il capo cogli occhi socchiusi) – Assai…. assai nni sugnu dispiaciutu!

Tidda: Pirchì? Ancora?

Don Nzulu: No, ancora!…. Ora…. ora….

Tidda: Ora?…. E chi nni vuliti cchiù ora di mia? Cchiù suddisfazioni vostra e cchiù murtificazioni mia di chista?

Don Nzulu: (balza in piedi adirato) – Sudisfazioni mia! ‘A sudisfazioni cci ‘a sta’ dannu tu ‘n’autra vota a chidda!

Tidda: Iu? Pirchì?

Don Nzulu: (afferrandola e parlandole occhi tra occhi) Pirchì? Pirchì approfittannu di ‘stu caratteri to’ di jattupardu ‘mpignusu e priscialoru ca ti lassi ‘nfruncicari e sati ‘nta l’aria pi nenti d’un momentu all’autru, ti sta livannu ‘n’autra vota la fortuna comu fici tannu (scotendola). Pirchì iu ti vuleva beni cchiù di me’ stissu e ti avissi fatta rigina di la me’ casa e di lu me’ cori!

Tidda: (allibita, tremante, col pianto alla gola). – Cucinu… e pirchì… pirchì aviti aspittatu tantu a parrarimi accussì?

Don Nzulu: (subito, riprendendosi, sconvolto, affannato, con una mano sul cuore, quasi temendo che gli voglia scoppiare, ansimando) – No… no… chi sta’ capennu?… Pi mia? Iu un mortu sugnu ora… un mortu ca parra. Ma li morti abbriviscinu! E pi tia stava pinsannu!

Tidda: Ma comu? cucinu… pi mia? iu non vi capisciu! C’haiu fattu?

Don Nzulu: Ti cunzumasti… cu ‘stu fidanzamentu… ti cunzumasti, e guastasti ‘n’autra vota tuttu chiddu ca iu vulia fari pi tia! E stai dannu saziu a ddà vecchia vilinusa!

Tidda: Iu? Pirchì? Pi ‘ssu fidanzamentu diciti? Ma iu ‘nu statu, cucinu, iva circannu oramai, pi non moriri sula ‘nta ‘n’agnuni! L’avissi fattu cu Don Gasparinu: Solima c’avi tant’anni ca mi veni d’appressu, si non avissi statu chinu di gilusii e di faiddi, ca vui ‘u canusciti…

Don Nzulu: E megghiu chissu, quannu mai!

Tidda: Megghiu, certu! ma si non si spiegava mai! Chissu si fici avanti… Cosa d’ieri è, chi vi pari? E si vi dispiaci tantu, cucinu beddu, cosa di cunvinienza è, chi è p’amuri? Cci dicu ca non mi cunveni cchiù e ‘u mannu a fogghiu tridici…

Don Nzulu: No, a mia m’ha’ sapiri sintiri, mi disipiaci ca chissa, ca è la causa di la to’ rovina, l’ha a aviri vinta ‘n’autra vota: pi mia, ti fici allarmari pirchì aveva dudici anni cchiù di tia; e ora si discurri ca non su’ cchiù nenti vint’anni.

Tidda: (avvampando e saltando, aggressiva) – Chi ‘u voli dari a Rachilina?

Don Nzulu: Ca ‘nunca! ca ‘nunca! Mentri ca iu cci diceva c’avia pinsatu a tia, ca siti di la giusta età! E si l’ha ‘ntroitatu ora, capisci? curriu a pigghiaricci a casa! Su’ tutti cosi fatti pi idda.

Tidda: (come punta dalle vespe, perdendo il lume dagli occhi) – Ah, si? Di chistu si tratta? E vui cci l’avevu dittu ca pinsavavu a mia?

Don Nzulu: Ca comu! ca comu! E dissi ca eri bona pi faricci ‘u pani cottu!

Tidda: Iu? ‘U pani cottu?

SCENA VII.

Don Iacu e detti.

Don Iacu: (presentandosi sulla soglia) – Permesso?… Fatto!

Don Nzulu: Daveru?

Don Iacu: Eh, cu mia chi si scherza?… Da principiu D. Saru s’avia mutriatu, masticava tuttu: «ma», «qua», «là», «così», «colì». Ma iu ivu e curti: ‘u guardai ‘ntrignu ‘ntrignu e cci fici pigghiari ‘a caparra.

Tidda: Cci ‘a dastivu vui?

Don Iacu: No, idda.

Tidda: Ah bellu sirvizzu facistivu! Pi fari chistu chi cc’era bisognu di tutta ‘a vostra mutria? Quannu unu non sapi sentiri chiddu c’avi a fari, non divi pigghiari ‘mprisi e non si divi fari avanti! Di ‘ssi vostri arii nn’haiu li vertuli chini! E mi facissivu un piaciri si non vi ‘ntricassivu cchiù nni li cosi chi non v’apparteninu! (rimettendosi tutta agitata la spagnoletta, rivolta a Don Nzulu) – Ma chi vi pari ca finisci accussì, cucinu? chissà è casa ca idda non si l’ha a pigghiari! E macari ca s’ ‘a pigghia cci ha a ristari pi cappata. Ora iu mi nni vaiu nni Don Gasparinu: Solima e mi fazzu cuntrattari chidda di D. Matteu Musumeci, so’ cucinu!…

Don Iacu: Vui? Nni Don Gasparinu: ? Chi faciti? (le si para davanti minaccioso).

Tidda: (tenendogli testa e scostandolo) – Fazzu chiddu chi mi pari e piaci! E non mi viniti d’appressu, ca non haiu bisognu di cumpagni di processioni, tantu pi sapillu! (va via di furia, lasciando Don Iacu sbalordito e Don Nzulu che se la ride sotto sotto).

SCENA VIII.

Don Iacu e Don Nzulu.

Don Iacu: (dopo breve scena muta; guardando arcigno Don Nzulu che sorride con dispettosa bonarietà come per placarlo) – Ah, vui ci riditi? Ma iu non sugnu omu da subire un simile affronto! Chi cc’è, volta faccia? Complotto? Comu? nell’attu ca iu rendo un serviziu a costo di comprumettirimi, mi si gioca questo tiro alle spalle? E vui ci riditi ancora? (battendo un pugno sul tavolo) Mi nni rispunniti vui di la signurina donna Tidda!

Don Nzulu: (fingendo timore) – Iu vi pregu, caru Don Iacu, di calmarivi un pocu. Mi veni da ridiri… si, per la cosa in se stessa… vidennuvi accussì pigghiari focu comu un surfareddu… per una inezia…

Don Iacu: Inezia? Comu, inezia? E la parola! il debito d’onore! Un impegno sacro!

Don Nzulu: Non dicu di no… ma, in funnu in funnu, via… datu ca ‘stu fidanzamentu non è ancora ufficiali… n’ ‘o sapi nuddu!

Don Iacu: Caru Don Nzulu, vi facciu riflettiri ca ‘u sacciu iu, e basta! E quando lo so io, è altro che ufficiale, è colonnello! Cca mi staiu sintennu ‘i carti canciati ‘nt’e’ manu! E non putennuccinni dumannari cuntu a ‘na fimmina, lu vogghiu di vui!

Don Nzulu: (c. s.) – Iu non v’haiu offiso, caru Don Iacu! Me’ cucina Tidda, forsi… Ma viditi chi è?… Semu un pocu stunati. Qua le cose sono cambiate dalla notte al giorno….. chiddu ca prima pareva nivuru, ora è jancu… Cci vulemu ragiunari un muminteddu? In America, si procede così…

Don Iacu: Si, ma cca non semu in America! semu in Sicilia!

Don Nzulu: Pi ‘n’autri vinti jorna, amicu miu! Ma fra un misi, ‘stu paisi sarà americanu a tunnu!… ‘U sapiti ca me’ niputi torna cu dinari assai e sbrizziannuli di cca e di ddà, vuterà la facci a tuttu? Macari vui vi duviti cunfurmari…

Don Iacu: Iu non votu facci mancu davanti a Carlumagnu!

Don Nzulu: E va bonu… e va bonu… Non è quistioni di votari facci; è quistioni di ragionari! In America, o per dir megliu, all’americana – chi è ‘u fidanzamentu? Anchi ufficiali… anchi colonnellu, comu diciti vui! all’americana, non si guarda neanche al matrimonio! Questioni di convenienza! A mia per esempiu, mi piace vostra moglie, vegnu, e vi dicu: Quantu costa?

Don Iacu: E iu vi fazzu ‘na fucunata cu ‘na pistola d’arciuni ca pari un picciriddu, ca vi lassu pi spirdu unn’è ca siti misu!

Don Nzulu: Pirchì siti… anzi, semu siciliani! Ma si lu vostru, per esempio, ha statu un matrimoniu di cunvinienza, chi cci appizzati a cèdiri ‘a vostra mogghi? Novanta voti supra centu, vi livati ‘na frazzata di supra: – «Quantu costa?». Cci mittiti un prezzu, anchi d’affezioni: centu, ducentu, tricentu mila: «Se la prende!». Faciti divorziu: arrifriscati vui, arrifrisca idda, mi ‘nfurcu iu, e bona notti!

Don Iacu: E il punto d’onore?!

Don Nzulu: Questioni di prezzu! Cci l’includete nella somma, e faciti tuttu un forfait! (giunge le mani e le agita in atto commiserativo) Ca caru don Iacu!… ‘Stu fidanzamentu cu me’ cucina era di cunvinienza – mi l’ha dittu idda stissa ora ora.

Don Iacu: Si…. in fondo…. non negu; ma….

Don Nzulu: Non cc’è ma…. vi l’haiu dittu!…. Vui, rinunziannucci, rinniti un serviziu a me’ niputi, e me’ niputi si disobbliga (gesto dignitoso di Don Iacu: ). – Pi forza! O vuliti o non vuliti! Vui diciti: «Non vogghiu! non vogghiu!» E chiddu voli pi forza – chi cci faciti? Si disobbliga pi forza! Ma dici: «Chi è che lo informa dello stato delle cose?». Vui, forse? – Chi cc’entra! Parlo io! (guardandolo negli occhi, mentre Don Iacu appare quasi rimesso) – E a cunti fatti: – Siti omu di maritarivi vui?

Don Iacu: Eh già… Non mi ponnu diri: «Chi su’ beddi ‘ss’occhi…».

Don Nzulu: E cu ‘na fimmina comu a me’ cucina! ‘A vogghiu beni; ma Diu nni scanza!

Don Iacu: Ah, cu mia, o si modificava….

Don Nzulu: O finiva tinta! Dunca m’aviti a ringraziari ca vi la fazzu finiri bona prima di cuminciari…

Don Iacu: Ah comu! accussì di bonu a bonu?

Don Nzulu: Ah santu nomu di Diu, ca c’haiu parlatu turcu? (prendendogli una mano e stringendogliela tra le sue) – Cci siamo intesi! Resterete contento di me!

Don Iacu: Pirchì è lei, omu anzianu!… E pirchì iu sugnu omu di cori, e non vogghiu fari perdiri ‘a furtuna a nuddu…

Don Nzulu: Eccu una parola di cavaleri anticu!

Don Iacu: Ah sempri iu sugnu, Don Nzulu! (si ode il campanello d’ingresso) Baciamu li manu! (egli stringe la mano vigorosamente come per concludere un fatto solenne e va via).

SCENA IX.

Don Nzulu, Brasi e Don Gasparinu.

Brasi: Il signor Don Gasparinu Sòlima! (lo introduce).

Don Gasparinu: (che ha incontrato nell’ingresso Iacu Naca, entra con un occhio a questo e l’altro a Don Nzulu – titubante, costernato, scontroso, diffidente e irascibile – tartagliando). Bon giornu… (resta in piedi e col cappello in mano che tormenta nelle falde).

Don Nzulu: Bon giornu, caru Don Gasparinu! Comu va? Macari vui? Pusati ‘u cappeddu… assittativi… (Brasi gli accosta una sedia).

Don Gasparinu: Grazii!… Non m’assettu…

Don Nzulu: Ma… scusati, circati a mia o a quarcunu ddà banna?

Don Gasparinu: (smettendo di guardare di là) – Non cercu a nuddu!

Don Nzulu: Ah… e allura, pirchì vinistivu?

Don Gasparinu: Si vi dispiaci, mi nni staiu jennu!

Don Nzulu: No! e pirchì m’avi a dispiaciri? Anzi! (con un sorrisetto malizioso e accostandoglisi con le mani avanti come per palpeggiarlo) Si vineuru prima!…

Don Gasparinu: (arretrandosi e imbevendosi tutto) – Non mi faciti ‘sti gesti, a mia, ca mi veni l’irritazioni!

Don Nzulu: (canzonatorio) – No! l’irritazioni vi veni, pirchì non la truvastivu!

Don Gasparinu: A cui? Vi dissi ca non cercu a nuddu!

Don Nzulu: (c. s.) – Vaia, ora! Don Gasparinu, sintiti… un consigghiu d’amicu. Ittativi, pirchì, si cci pirditi tempu, cc’è quarcunu ca si jetta prima di vui.

Don Gasparinu: Ora a mia, ‘ssi discursi accussì ‘mpidugghiati, non mi piacinu! Di cu’ sintiti parrari?

Don Nzulu: Ca di me’ cucina Tidda, don Gasparinu! Pi forza a mia mi l’avistivu a fari diri?

Don Gasparinu: E vui putiti diri chiddu ca vi pari e piaci! Iu non haiu parratu, e mancu parru!

Don Nzulu: E mentri vui vi stati mutu, Don Iacu Naca si sta facennu sutta di mala manera!

Don Gasparinu: A mia non mi ‘mporta nenti di ‘ssu vastasu di cozzu e di chissa ddocu, cu tuttu ca vi veni cucina!

Don Nzulu: Ah! Allura quann’è chissu…. A mia m’avia fattu l’impressioni, pi dirivi a virità, ca eravu irritatu pirchì l’aveuru vistu ‘nsemi….

Don Gasparinu: A cui?

Don Nzulu: A me’ cucina e a Don Iacu, ca l’accumpagna sempri!…. Basta. Parramu d’autru. Dicitimi in che cosa vi posso servire….

Don Gasparinu: Iu, pi sapillu, non vi dicu nenti! Anzi, no! Vi dicu ‘na cosa sula, ca è chista: Primisi primisi, ca non haiu avutu mai nudda ‘ntenzioni e non m’ha passatu mancu pi lu ciricoppulu di la testa! E pozza pozza…. cu ‘na cosa di chissi, santu diascacci e diantanuni, sugnu bonu e sugnu capaci di scunzari ogni cosa, una vota pi sempri! (si caccia il cappello in testa, e se ne va sbuffando) – Vo’ facitivi benediciri!

SCENA X.

Don Nzulu e Brasi.

(entrambi seguono don Gasparino fino alla comune. Poi si guardano in faccia).

Brasi: (con aria arguta) – Scusassi, patruni: chi professioni facia vossia all’America?

Don Nzulu: Iu? Stampava pupi!

Brasi: Di pezza?

Don Nzulu: Di carni! Cci sucava lu civu di la midudda, lu funnu di lu stomacu, e poi li ‘mpicava comu li zazzamiti!

Brasi: E mi l’àva persuadutu iu…. ‘O maniari d’ ‘a palitta, si vidi ca nni gratta….

Don Nzulu: (guardandolo fiso) – E tu si’ ‘u babbu?

Brasi: (ridendo da scemo) – Pirchì?

Don Nzulu: (lo agguanta per il petto) – Auh! (gli fa cenno col dito di tacere. Si riode il campanello d’ingresso).

Brasi: (dopo aver messo la mano sul petto, come per dire «confidi» s’avvia verso la comune per aprire).

Don Nzulu: Brasi! (Brasi si ferma, si volta e lo guarda) – Non cci sugnu cchiù pi nuddu!

Tela.

Cappiddazzu paga tuttu
Commedia in tre atti – 1917
con le maschere di Pirandello e Martoglio
di Nino Martoglio e Luigi Pirandello

Trama, personaggi e biografia di Nino Martoglio
Prim’attu
Secunn’attu
Terz’attu

 

»» Pirandellu ‘n sicilianu

Introduzione al Teatro di Luigi Pirandello

Se vuoi contribuire, invia il tuo materiale, specificando se e come vuoi essere citato a
collabora@pirandelloweb.com

ShakespeareItalia

Skip to content