Liolà – Terz’attu (In siciliano)

Premessa
Avvertenza, Personaggi, Prim’attu
Secunn’attu
Terz’attu

In Italiano – Liolà

Liolà - Video
Massimo Ranieri, Liolà – 1996. Fotogramma RAI.

Liolà – Terz’attu

‘A stissa scena d’ ‘u prim’attu. È tempu di vinnigna. Vicinu â porta d’ ‘u magasè, si vìdinu gistri e panàra.

Tuzza è assittata ‘ncapu â jittèna e cusi ‘i robbi d’ ‘a nascita d’ ‘u nicu c’avi a vèniri. La zâ Cruci, c’ ‘a mantillina e ‘u fazzulettu ‘ntesta, veni di ‘nfunnu.

ZÂ CRUCI: Nuddu! Nuddu! Arricchèru tutti! ‘Un voli vèniri nuddu!

TUZZA: E c’ ‘un ‘u sapia vossìa?

ZÂ CRUCI: Chi sapia? Chi l’haju ‘mmitatu forsi ad assittàrisi a tavula cu mmia, ca l’hannu a sdisonuri, sti facci fini, schifìi cu la luta, ca mi pàrinu tutti ‘na punta di paìsi! Genti, signuri me’, ca ‘un avi mancu ‘na furciddata di paglia pi curcàrisi, li chiamu a guadagnàrisi lu panuzzu, nonsignura! a cu’ cci fa mali ‘u vrazzu, a cu’ ‘a gamma; hannu a jiri ccà, hannu a jiri ddà, o hannu pi li manu la pesta ca si li mancia!

TUZZA: Cci haju piaciri! cci sta bbeni! Cci ‘u dissi, ‘un ci jssi! C’ ‘un l’ha vistu? Semu ccà, ca cu jca talìa; nni pàssanu tutti dritti davanti comu tanti vastuna di scupa.

ZÂ CRUCI: È ‘a ‘mmìdia, ‘un t’ha’ crìdiri chi è! la ‘mmidiazza ca si li mancia vivi! Hannu la cuscenza cchiù lorda di la cammisa, e si fincinu sdignati! Mi tocca d’acchianari ô paisi, ‘ntantu, a fari ‘a chiurma pi sti quattru rappi di racina, ca si li stannu manciannu li lapi! L’arrizzittasti ‘u parmentu?

TUZZA: L’arrizzittavu, l’arrizzittavu.

ZÂ CRUCI: ‘I gistri su’ ccà… Signuri me’, tuttu prontu, e mi mancanu li vrazza! Iddu sulu, Liolà, dici ca veni.

TUZZA: Ah, si vosi attistari a chiamari a iddu?

ZÂ CRUCI: Apposta, sciccazza, apposta! pi ffari vìdiri c’ ‘un cc’è statu nenti!

TUZZA: Nenti? Lu sannu macari li muschi!

ZÂ CRUCI: Ma no pi iddu! Iddu l’ha nigatu ‘nfacci a tutti, sempri – e mi costa! Veru picciottu di stomacu, ca nun mi lu cridìa! E quannu ‘u nega iddu, lassa cantari all’àutri fina ca cci scatta lu feli, c’ ‘un mi nni ‘mporta nenti!

TUZZA: Va bbeni! Ma i’ cci ‘u dicu avanti: chiamà a iddu? e i’ mi ‘nchiùju ddà intra e ‘un nèsciu cchiù mancu ‘u nasu fora â porta! ‘Un ‘u voli sèntiri, c’ ‘un m’ ‘u pozzu cchiù vìdiri davanti?

ZÂ CRUCI: Ora, ‘assalarma? ora ‘un t’ ‘u po’ cchiù vìdiri davanti? Furca ca ti ‘nfurca! Prima cci avìatu a pinsari!

TUZZA: Ah chi sempri stu discursu avemu a ffari?

ZÂ CRUCI: ‘Ntantu avi ‘na pocu di jorna ca tò ziu Simuni ‘un si fa cchiù vìdiri!

TUZZA: E c’ ‘un ‘u ‘ntisi ca si senti tintu, dici?

ZÂ CRUCI: Si cc’era iddu, a bon cuntu, mi livava di sti ‘mpidùgli d’ ‘a vinnigna! – Ma av’a nàsciri stu figliu! ‘Un mi pari l’ura! Quannu l’avi ccà, ca ‘nfacci a tutti l’ha ricunusciutu pi sô, a voglia ca s’ ‘u chiama sô muglieri! ‘A sô casa è ccà! Unn’è lu figliu è la casa!

A stu puntu s’apprisenta sutta l’appinnata tutt’allegra e cuntenti, russa ‘nfacci, ‘a gnà Càrmina ‘a muscardina.

GNÀ CÀRMINA: Cc’è prummissu, zâ Cruci?

ZÂ CRUCI: Oh, gnà Càrmina!

GNÀ CÀRMINA: Vossabenedica! addiu, Tuzzidda! Vidissi ca vennu! vennu tutt’ ‘i picciotti! Dissiru di sì!

ZÂ CRUCI: Ah, ora vennu? E chi successi? Vi viu accussì cuntenti!

GNÀ CÀRMINA: Sissi, cuntenti sugnu! sugnu veru cuntenti!

ZÂ CRUCI: E d’unni viniti ca siti accussì russa?

GNÀ CÀRMINA: Eh… vaju currennu sempri di ccà e di ddà, iu, unni veni veni, zâ Cruci! «Gaddina chi camina, s’arricogli c’ ‘a vozza china». E po’, c’ ‘un avemu a ffari ‘a vinnigna? ‘I picciotti midè vennu tutti cuntenti! Semu tutti una cchiù cuntenti di l’autra!

ZÂ CRUCI: E comu? li vitti ora ora cu tantu di mussu, comu cci dissi p’ ‘a vinnigna, c’ ‘un vulìa vèniri nuddu, e ora vonnu vèniri tutti e su’ cuntenti?

TUZZA: Ora, si fussi di vossia, nun li vulissi cchiù iu, e mi nn’acchianassi ô paisi a fari ‘a chiurma!

ZÂ CRUCI: E bonu, bonu! Mi piaci anzi ca si levanu sti cosi di ‘mmezzu, tra vicini! Tutta sta cuntintizza cchiuttostu vulissi sapiri pirchì!

GNÀ CÀRMINA: Gna pirchì forsi sàppiru, zâ Cruci, ca veni puru Liolà, e su’ cuntenti e cci vennu cu piaciri, pirchì stu Liolà, stu Liolà è ‘na cosa ranni! Chiddu ca sapi fari stu Liolà nun si po’ cridiri e ‘un si po’ pinsari! Pari c’avissi fattu lu pattu cu lu diavulu!

ZÂ CRUCI: E chi fici? chi fici?

GNÀ CÀRMINA: Nenti, zâ Cruci, chi cridi? Metti nnô cori di tutti l’alligria! Una nni fa e centu nni pensa! E li picciotti, unni cc’è iddu, sciàlanu e vennu cuntenti… Canta… eccu, ‘u sta sintennu? Veni cantannu cu li picciotti e li picciliddi ca cci abbàllanu ‘ntunnu… Taliassi! taliassi…

Si senti cantari Liolà accompagnatu di tutti li picciotti «Nun mi maritu, no» – po’ trasi sutta l’appinnata, cu Ciuzza, Luzza, Nedda e cu Paliddu, Caliddu, Tiniddu e si metti a ‘mpruvisari battennu li pedi ‘ncadenza).

LIOLÀ:        Ullarallà!

va’ pistannu, cumpà!

va’ pistannu, va’ pistannu, va’ pistannu,

ca cchiù forti d’orellannu,

t’avi a vèniri chist’annu,

lu vinuzzu, Liolà!

Ullarallà! ullarallà!

CORU:       Ullarallà! ullarallà!

LIOLÀ:         Ogni zuccu,

senza truccu,

si tu pisti bbonu, cumpà,

un varliri ti nni farà!

un varliri cchiù turcu d’un turcu,

ca ‘nterra mi curcu

cu baschi di mari,

pirchì firriari

la testa mi fa!

Ullarallà! ullarallà!

CORU:        Ullarallà! ullarallà!

LIOLÀ: Bedda zâ Cruci, nu’ semu ccà!

CIUZZA, LUZZA, nedda: (bàttinu forti li manu, e po’ salutanu): Vossabenedica! vossabenedica! vossabenedica!

ZÂ CRUCI: Bih, lu cori! Comu siti veru tutt’allegri e fistanti! E chi fu stu focu ranni?

LIOLÀ: Nenti, zâ Cruci! «Cu’ cerca trova, e cu’ sècuta vinci!»

li picciotti ridinu

ZÂ CRUCI: E chi ven’a ddiri?

LIOLÀ: Nenti. Proverbiu.

ZÂ CRUCI: E iu allura, senti, nni sacciu n’àutru! «Sonu e canzuni, su’ cosi di ventu!»

LIOLÀ: (subitu): E ‘u tavirnaru voli ‘i pìcciuli! (autri risati e battuti di manu di li picciotti)

ZÂ CRUCI: Giustu è! Sapèmunni sèntiri perciò. Facemu comu orellannu, è veru, picciotti? E robba di picca…

GNÀ CÀRMINA, CIUZZA, LUZZA, NEDDA: Sissi! sissi! va bbeni! va bbeni!

ZÂ CRUCI: Beddi massari, allura, e cu versu! ‘un cc’è bisognu ca v’ ‘u dicu.

LIOLÀ: Cci purtavu ccà puru ‘i picciliddi, p’ ‘i coccia…

ZÂ CRUCI: Facisti bbonu. Basta c’ ‘un s’appènninu ê furcini s’ ‘un cci arrìvanu!

LIOLÀ: Nonsi, pi cchistu ‘un cc’è periculu! Su’ ‘nsignati comu a sô pa’! La rappa àuta, unni cu ‘a manu ‘un si cci arriva, nun si cogli e nun si cci dici ch’è gerfa!

CIUZZA, LUZZA, nedda: Ah! ah! ah! ah! ah!

LIOLÀ: Chi cc’è di rìdiri? ‘Un ‘a sapiti ‘a favula d’ ‘a vurpi? Ma iu, no. Vasci vasci, chiddi di ‘nterra, unni si cci arriva cu ‘a manu. Quarchi cucciddu scurdatu, ‘i nicareddi, e basta. Ccà ô parmentu è tuttu prontu?

ZÂ CRUCI: Tuttu prontu, tuttu prontu.

LIOLA: (affirrannu li gistri e li panara e dànnuli a li picciotti e a li picciliddi): E allura, picciotti, ccà, pigliati… pigliati… pigliati… E jamu cantannu! Ullarallà! ullarallà!

via cu tutta la chiurma, cantannu

ZÂ CRUCI: (gridannucci appressu): Oh, picciotti, accuminciati di sutta, a ringu a ringu, acchianannu! E damu un occhiu a sti picciliddi!

po’ a Tuzza

         Scinni cu iddi, ‘assalarma! Cu’ mi l’ê guardari i’ sula lu ‘ntressu?

TUZZA: Nonsi, cci ‘u dissi, ‘un cci vaju!

ZÂ CRUCI: Ah chi cc’è jiri i’? Cu’ sa chi minnitti nni fannu, st’affamati! Ma chi hannu? chi hannu? ‘U vidisti comu taliavanu? comu cci sfaiddiàvanu l’occhi? comu s’avìssiru pigliatu un ternu tutti!

TUZZA: ‘U vitti, ‘u vitti.

ZÂ CRUCI: Pi stu foddi di Liolà! Vulissi sapiri chi cci vìdinu…

TUZZA: Vidissi cchiuttostu ca sta vinennu ‘u zû Simuni.

ZÂ CRUCI: Ih, gna vero malatu avi a èssiri! Talè comu jetta li pedi… Gè, com’ ‘un fussiru sô!… du’ struncuna di ficudinnia, propria…

Si prisenta sutta l’appinnata, tuttu ‘ngrunnatu, don Simuni.

DON SIMUNI: Salutamu, cuscina! addiu, Tuzza!

TUZZA: Vossabenedica.

ZÂ CRUCI: Ah chi, cuscinu? ‘Un mi pariti tuttu…

DON SIMUNI (grattannusi sutta la birritta): Avemu gua’, cuscina, gua’ cu la pala…

ZÂ CRUCI: E chi gua’? cc’è cosa? chi vi successi?

DON SIMUNI: Eh… a mmia… a mmia, no… pi mmia, anzi…

ZÂ CRUCI: Chi sta mmali forsi vostra muglieri?

DON SIMUNI: Eh… già, dici… dici ca… ‘nzumma…

ZÂ CRUCI: ‘Nzumma, chi? Parlati, cuscinu: haju ‘a chiurma all’antu e m’è jiri a guardaci lu ‘ntressu.

DON SIMUNI: E chi mittistivu manu â vinnigna?

ZÂ CRUCI: Gnursì, ora ora…

DON SIMUNI: Gna giusto oj, santu Diu? senza diriminni nenti?

ZÂ CRUCI: Comu! Avi du’ jorna c’ ‘un vi faciti vìdiri, santu cristianu! ‘Un avìamu ristatu pi passannajeri? V’haju aspittatu du’ jorna e misi manu. M’haju pigliatu anzi un saccu di còlari cu tutti sti vilinusi ccà, c’ ‘un vulìanu vèniri… Ora, tuttu ‘nsèmmula, vacircativillu pirchì, vìnniru beddi cuntenti comu ‘na pasqua! Parteru cu ‘i gistri. E i’ sugnu sula, ca sta signura ccà dici c’ ‘un si voli scummudari!

DON SIMUNI: E sempri cu sta mmallitta prescia vu’!

ZÂ CRUCI: Prescia? chi prescia? Li lapi si la stavanu manciannu tutta! Iddu ca su quattro coccia! E sparti, taliàtilu, sugnu i’ c’haju ‘a prescia!

DON SIMUNI: ‘Un dicu pi cchistu… ‘un dicu pi cchistu sulu, cuscina… dicu pi tuttu… e dicu macari pi mmia! Nn’avemu a rumpiri sempri lu coddu nàutri, ‘un avemu chi ffari, p’ ‘un dari ma’ tempu a lu tempu!

ZÂ CRUCI: Oh! jamu sintennu, si po’ sapiri chi v’abbinni oj? o chi v’ ‘a vuliti pigliari pi forza cu mmia?

DON SIMUNI: Nun mi la pigliu cu vu’, cuscina, no! cu mmia, cu mmia m’ ‘a pigliu… cu mmia!

ZÂ CRUCI: P’ ‘a prescia?

DON SIMUNI: P’ ‘a prescia, gnursì, p’ ‘a prescia…

ZÂ CRUCI: E supra di chi?

DON SIMUNI: Supra di chiddu ca portu ‘ncoddu, ch’è un pisu ranni bastanti! Ajeri vinni nni mia me’ cumpari ‘u zû Cola Rannisi…

ZÂ CRUCI: Ah, gnursì, ‘u vitti passari. Passà di ccà.

DON SIMUNI: Chi vi dissi cosa?

ZÂ CRUCI: Gnurnò, nenti. Passà drittu.

TUZZA: Passanu tutti dritti di ccà!

DON SIMUNI: Passanu dritti, figlia, pirchì ‘a genti, cu mmia ccà, si figura… si figura chiddu ca pi grazzia di Diu nun cc’è! ‘A cuscenza nostra è netta, ma l’apparenza…

ZÂ CRUCI: E bbonu! bbonu! Chistu ora ‘u sapemu, zû Simuni, e l’avìamu a sapiri di prima! A parlàrinni cchiù!

a Tuzza, ammuttànnula arraggiata

Chì ti lamenti, tu n’autra, c’ ‘a genti passa e ‘un si vota!

DON SIMUNI: Cuscina, ma ‘a facci m’ ‘a màncianu a mmia!

ZÂ CRUCI: Oh, zû Simuni, chi discursu mi stati facennu oj? Sintemu chi diavulu vi dissi stu beddu cumpari zû Cola Rannisi!

DON SIMUNI: Mi dissi: – «Mallitta la prescia!» – comu v’haju dittu iu. ‘Nfacci a me’ muglieri mi dissi ca s’ha datu lu casu, cuscina, d’aviri figli, no doppu quattr’anni, ma macari doppu quinnici anni di lu matrimoniu! Chistu mi dissi.

ZÂ CRUCI: Uh! Mi paria chi v’avia dittu! ‘A genti ‘un avi chi ffari, cuscinu, e sparla. – N’autri quinnici anni, già! Sissanta nn’aviti, e quinnici ca fannu sittantacincu! – Va’, vajitivinni! – A sissanta no!

DON SIMUNI: E cu’ v’ ‘u dissi a sissanta no?

ZÂ CRUCI: Cu’ m’ ‘u dissi? Gna ‘a prova, scusati.

DON SIMUNI: Cuscina, ‘a vera prova è n’autra!

ZÂ CRUCI: E quali?

DON SIMUNI: Ca me’ muglieri…

ZÂ CRUCI e TUZZA: (scatasciannu): Chi?

DON SIMUNI: Sissignura… sissignura…

ZÂ CRUCI: Vostra muglieri? Gràvita?

DON SIMUNI: Mi lu dissi stamatina…

TUZZA: (manciannusi li manu): Ah!… Liolà!

ZÂ CRUCI: Vi la fici? vi la fici?

TUZZA: Liolà! Pi cchistu su’ tutti accussì cuntenti! «Cu’ cerca trova, e cu’ secuta vinci!»

DON SIMUNI: Oh… oh… ‘un jamu dicennu ora!

ZÂ CRUCI: C’avìssivu ‘u curaggiu di cridiri ca ‘u figliu è vostru?

TUZZA: Liolà! Liolà! Cci la fici! Cci la fici e mi la fici, assassinu!

DON SIMUNI: Nun jamu dicennu… oh! nun jamu dicennu…

ZÂ CRUCI: Accussì vi la guardàstivu la muglieri?

TUZZA: E cci l’arricurdavu! centu voti cci l’arricurdavu, ca s’avia a guardari di Liolà!

DON SIMUNI: Oh, pi Cristu! ‘Un vi mittìti ‘mmucca a Liolà ca quannu me’ muglieri mi jittà ‘nfacci pi ttia sta stissa cosa – ca era veru – iu t’addifinnivu e la fici terratrimari e stari zitta!

ZÂ CRUCI: E ora v’addifinniti a idda, vecchiu beccu, ‘nfacci a n’àutri?

DON SIMUNI: (facennu pi jittarisicci a la facci): Oh, oh, cuscina, stati attentu comu parlati! Chi mi vuliti fari fari?

ZÂ CRUCI: E bah, livàtivi! C’aviti a ffari vu’? Comu si n’àutri ‘un sapissimu ca iddu ‘un cci trasi, né cci po’ tràsiri né picca né assà!

DON SIMUNI: Iu? E chi nni sapiti vu’?

ZÂ CRUCI: Gna, ‘i provi, ‘i provi! E vu’ midemma ‘u sapiti, megliu di tutti l’autri!

DON SIMUNI: E quali provi? Si iu ccà ‘un cci haju avutu chi spàrtiri, e haju fattu sulu opira di carità? Ma cu me’ muglieri cci haju statu iu!

ZÂ CRUCI: Gnursì, quattr’anni ammàtula! Va’ spiati, va’ spiati cu cci ha statu ora cu vostra muglieri!

TUZZA: E opira di carità, po’ dici!

ZÂ CRUCI: Già, opira di carità, ca v’aviti jutu vantannu avanti a tutti, a vostra muglieri stissa ca ‘u figliu ccà era vostru, pi pigliàrivi sta suddisfazioni, chi sapìavu d’ ‘un putirivìlla pigliari di n’àutra manera! E ora viniti a ddiri ca cu vostra muglieri sì? Comu si n’autri ‘un ‘u sapìssimu, ‘un ‘u sapissimu!

TUZZA: E basta! S’ ‘u sapi, basta! chi cci parla cchiù? Basta!

ZÂ CRUCI: Ah, zitta m’ê stari? Accussì m’è cuitari, doppu ca iddu…?

TUZZA: Chi va circannu cchiù vossia? Si si vulia pigliari lu me’, ca sapia di causa e scenza di cu’ era, e vulia fari crìdiri ch’era sô, si figurassi ora s’ ‘un cridi ch’è sô chiddu di so muglieri!

DON SIMUNI: È miu, è miu, è miu, sissignura, è miu! E nuddu s’avi arrisicari di diri cosa contra di me’ muglieri, ca vasannò vi fazzu a vìdiri a Cristu sdignatu!

A stu puntu cumpari plàcita plàcita donna Mita sutta l’appinnata.

DONNA MITA: Oh Maria, e chi è sta battarìa? Pirchì?

TUZZA: (friènnu): Vattinni di ccà, Mita, vattinni! nun mi cimintari! Ca vasannò veru ‘un sacciu cchiù chiddu chi fazzu!

DONNA MITA: E pirchì, Tuzza? chi ha’?

TUZZA: (jttannusi p’affirrarla): M’ ‘a livàssiru davanti! m’ ‘a livàssiru davanti!

DON SIMUNI (parànnula): Oh oh… unni jamu? Vidi ca ccà cci sugnu iu!

ZÂ CRUCI: Ha’ la facci di vèniri ccà? Nesci fora! nesci fora! Cci voli facci, Signuri! cci voli facci!

DONNA MITA: Ma taliàti cu’ parla di facci!

DON SIMUNI: Vattinni, vattinni, ‘a muglieri! Torna dintra, làssaci stari a mmia ccà!

DONNA MITA: Gnurnò, aspittati, ca vi vogliu addifenniri, e vogliu dici ccà a Tuzza, ca cu’ tarda e nun manca, nun si chiama mancaturi! Tardavu, è veru; ma nun haju mancatu! Tu jsti avanti e iu ti vinni appressu.

TUZZA: P’ ‘a me’ stissa strata mi vinisti appressu!

DONNA MITA: No, bedda! ‘A me’ è dritta e giusta; ‘a tô è ttorta e latra!

DON SIMUNI: ‘Un ti pigliari còlari, ‘un ti pigliari còlari, ‘a muglieri, c’apposta t’ ‘u fannu, pi ffàriti mali! Vattinni, senti a mmia, vattinni dintra!

ZÂ CRUCI: Ma taliàtilu, sintìtilu! comu si cci squaglia davanti ora! Chi s’avi a vìdiri, Signuri! chi s’avi a vìdiri!

TUZZA: Ha’ raggiuni! ha’ raggiuni! ‘A sapisti fari megliu di mia! Tu facisti fatti, e iu fici paroli!

DONNA MITA: Paroli? Nun pari!

ZÂ CRUCI: Paroli, paroli, sissignura, avi raggiuni: paroli! Ca ccà nun cc’è lu ‘ngannu chi pari! Lu ‘ngannu è nni tia ca nun pari!

DON SIMUNI: ‘Nzumma, l’avemu a ffinìri sì o no?

ZÂ CRUCI: ‘U sta’ vidennu? Pi ttia cc’è tô maritu ca l’ammuccia! Ccà cc’era sulu lu ziu ca la vulia ammucciari! Ma me’ figlia, no! ‘un ‘u vosi ‘ngannari a sô ziu, me’ figlia! Si cci jttà a li pedi, chiancennu, comu a Maria Maddalena!

DON SIMUNI: Ah sì, chist’è veru! chist’è veru!

ZÂ CRUCI: ‘U senti? t’ ‘u dici puru iddu ch’è veru! Iddu sulu, iddu sulu è la causa di tuttu, pi vinìrisi a vantari avanti a ttia e jìrisi a vantari avanti a tutt’ ‘u paisi ca ‘u figliu era sô!

DONNA MITA: E vu’ ‘u lassàstivu vantari, zâ Cruci? Pirchì? No p’ ‘a robba, è veru? no pi li ricchizzi c’avìanu a vèniri a vu’ o a vostra figlia, si v’arriniscìa bbona. Ccà ‘un cc’è lu ‘ngannu chi pari! Lu ‘ngannu è unni nun pari!

DON SIMUNI: Oh! Basta, finèmula! finèmula! A locu di fari tutti sti chiacchieri e di pigliàrivi pi li capiddi, ca ‘un cunchiujiti nenti, circamu di vèniri a lu rimeddiu, tutti d’accordu ccà, ca semu ‘nfamiglia!

ZÂ CRUCI: E chi rimeddiu vuliti cchiù, vecchiu stòlitu! – Ah, cu’ vi cci purtà davanzi a mmia? – Semu ‘nfamiglia, semu ‘nfamiglia, dici! Doppu ca s’ha jutu vantannu di stu figliu davanti a cuegghiè, ora cerca lu rimeddiu. – Cci aviti a pinsari vu’, ora!

DON SIMUNI: I’? I’ haju a me’ figliu, ora, di pinsari. A lu vostru cci avi a pinsari sô pa’. Liolà ‘un po’ nigari ‘nfacci a mmia ca ‘u figliu è sô!

TUZZA: Quali?

DON SIMUNI: (ristannu sturdutu): Chi ven’a ddiri, quali?

DONNA MITA: Gna ‘u tô, bedda, quali? Iu haju ccà a me’ maritu c’un pô dubbitari di mia!

DON SIMUNI: O la finiti tutti du’, matri e figlia, o vi lassu ‘ntrìdici e mi nni vaju ‘na vota e pi sempri! Me’ muglieri ccà a la fini mi vosi dari sta cunzulazioni e ‘un s’avi a pigliari còlari! – Lassati parlari a mmia cu Liolà.

Si senti avvicinari a picca a picca di luntanu ‘u cantu dê vinnignaturi.

TUZZA: Ch’avi a parlari cchiù! Vidissi ca ‘un vogliu! ‘Un s’arrisicassi a parlari!

DON SIMUNI: Tu ti l’ha’ pigliari, com’è di giustu, pirchì iddu sulu ti po’ dari lu statu, tantu a ttia, quantu a lu figliu, quannu sarrà! E ven’a ddiri ca pi persuadirlu, sacciu iu chiddu ch’ê ffari… Lassati parlari a mmia!

Liolà, la gnà Càrmina, Ciuzza, Luzza, Nedda, tornanu cu ‘i gistri chini di racina; Paliddu, Caliddu e Tiniddu, cu ‘i panareddi ‘mmanu. Cantanu a ccoru; ma appena junti sutta l’appinnata, vidennu a donna Mita e a don Simuni, e la facci stracanciata d’ ‘a zâ Cruci e di Tuzza, s’arrestanu di bottu, e sulu Liolà, facci tosta, comu si nnenti fussi, sècuta a cantari e si fa avanti c’ ‘a sô gistra pi jirla a sdivacari d’ ‘a finestra d’ ‘u parmentu).

ZÂ CRUCI: (jennu avanti a li fimmini): Lassati! lassati ddocu sti gistri, picciotti, c’ ‘un haju cchiù sta testa pi ora!

LIOLÀ: E pirchì? Chi fu?

ZÂ CRUCI: Itivinni, itivinni, ca po’, nnô casu, vi chiamu iu!

DON SIMUNI: Tu veni ccà, Liolà!

‘Nfunnu, davanti l’appinnata, ‘a gnà Càrmina, Ciuzza, Luzza e Nedda si piglianu ‘mmezzu a donna Mita e cci fannu tanta festa: cu’ l’abbrazza, cu’ la vasa, p’ ‘a cunzulazioni c’ha datu a tutti. Tuzza li talìa e si macirìa tutta; chianu chianu, chianu chianu, si tira nnarrè fin ‘a porta d’ ‘a robba e si ‘nfila dintra, senz’èssiri vista.

LIOLÀ: Voli a mmia?

DON SIMUNI: Cuscina, viniti ccà!

LIOLÀ: (cu aria di cumannu): zâ Cruci, ccà!

DON SIMUNI: Oj è jornu signatu e avi a èssiri festa pi tutti.

LIOLÀ: Sicuru! E s’avi a cantari! No ccà ‘a zâ Cruci, ca dici ca sonu e canzuni su’ cosi di ventu! Si su’ cosi di ventu, venia ddiri ca su’ cosi me’, zâ Cruci, pirchì iu e lu ventu semu comu ‘i fratuzzi!

DON SIMUNI: E ‘u sapemu, ‘u sapemu ca sì svintatu, figliu! Ma ora è tempu di mettiri ‘a testa a partitu!

LIOLÀ: E allura facissi cuntu ca moru!

DON SIMUNI: Ali curti. Vidi ca t’ê ddari parti e cunzulazioni, ca Diu mi vosi fari la grazzia…

ZÂ CRUCI: Senti, senti bbonu stu discursu, tu c’ ‘un nni sa’ nenti!

DON SIMUNI: ‘Nzumma ê parlari iu, sì o no?

LIOLÀ: Lassassi parlari a iddu!

ZÂ CRUCI: Parlati, parlati… Vi la vosi fari Diu veru sta grazzia!

DON SIMUNI: Sissignura, ca doppu quattr’anni, a la fini, me’ muglieri pari ca s’avissi arrisurbutu…

LIOLÀ: (cu la massima facci tosta): Va’! Veru?… Uhh!… mi cunzolu… mi cunzolu… – Cci fazzu subitu, ccà a tammuru, ‘na puisìa!

DON SIMUNI: Aspetta! aspetta! chi puisìa!

LIOLÀ: «Picciriddu… masculiddu…»

don Simuni ci attuppa ‘a vucca cu ‘a manu

Ah mancu mi permetti allura ca cci v’ê ffazzu l’eppròsita a donna Mita?

DON SIMUNI: Aspetta ccà, aspetta ccà, ti dicu, santu diascacciuni!

lu teni

LIOLÀ: ‘Un s’arraggiassi! Comu! Si nn’avi a jiri ‘mpapònia vossia, e s’arraggia? – Va’, l’haju ‘mpizzu ‘a lingua! m’ ‘a lassassi fari sta puisìa a donna Mita… ‘Un ‘a pozzu tèniri cchiù!

DON SIMUNI: Lassa stari, ti dicu, ‘a puisìa, ca ccà n’autra cosa tu ha’ ffari!

LIOLÀ: E chi sacciu fari nent’autru iu, zû Simuni?

ZÂ CRUCI: Mma’, chi cc’entra! Chi sapi fari nent’autru iddu, ‘u mischineddu!

cci s’ancugna, cci afferra un vrazzu e cci dici sutta sutta a denti stritti

        Du’ voti ‘a figlia mi cunzumasti, assassinu!

LIOLÀ: Iu? Chi dici, zâ Cruci? Ah, comu? chistu m’avi a ddiri vossia, ccà, davanti a ‘u zû Simuni? Iddu, ‘u zû Simuni, no iu!

ZÂ CRUCI: No, tu, tu, tu!

LIOLÀ: Vossia joca, zâ Cruci. Iu? – Joca. – Vossia sula ‘un mi po’ ddiri chistu ccà! ‘Un scanciamu ‘i cani ‘mmanu, ora… Iu vinni ccà, zâ Cruci, a dumannaricci ‘a manu di sô figlia, ‘un sapennu nenti…

ZÂ CRUCI: Nenti? Ah, nenti, dici? Doppu chiddu c’avìatu fattu, e cu ‘u figliu p’ ‘u mezzu?

LIOLÀ: Miu? Chi dici! – Ccà, d’ ‘u zû Simuni, ‘u figliu, scusassi!

ZÂ CRUCI: D’ ‘u zû Simuni, già! d’ ‘u zû Simuni!

LIOLÀ: Oh, zû Simuni… e comu? parlassi vossia! E chi voli… chi nnenti vulìssivu nigari, ora, tutti du’? – Ah, vulìssivu jittari lu figliu ‘ncoddu a mmia, ora? – Foddi siti, tutti dui! Iu haju ringraziatu a Diu, ca senza sapìrinni nenti mi stava jttannu ccà ‘ntra sti lazza! – A la larga! a la larga! – Cci l’ha cunzumatu ‘u zû Simuni ‘a figlia du’ voti! – Ah, comu? ‘Un cci bastava unu? ccà cu sô niputi? Du’? Unu puru cu sô muglieri? – Sta parti cci avia a ffari ccà a sô cuscina? a Tuzzidda? – E chi vecchiu è vossia? Sciamma di ‘nfernu? focu divinu? diavulu? Muncibeddu? chi è? Di’ nni scanza! Si nn’avi a guardari ogni figlia di mamma, allura, di vossia!

ZÂ CRUCI: Già! giustu d’iddu, giustu d’iddu s’hannu a guardari li figli di mamma!

DON SIMUNI: Liolà, ‘un mi fari parlari! Vidi c’ ‘un vogliu parlari! ‘Un mi fari fari chiddu c’ ‘un haju a ffari e nun vogliu fari! Vidi ca cu me’ niputi ‘un cc’è piccatu e mancu cci nni putìa èssiri! Cc’è sulu ca idda mi si jttà a li pedi e mi dissi chiddu ca cc’era statu cu ttia e lu statu unni si truvava. Me’ muglieri ora lu sapi. E iu sugnu prontu a juraritillu davanti a Gesù sagramintatu e davanti a li genti ca m’haju vantatu a tortu di lu figliu ca, ‘ncuscenza, è tô!

LIOLÀ: E cu cchistu m’avissi a pigliari a Tuzza: iu ora?

DON SIMUNI: T’ ‘a po’ pigliari, Liolà, pirchì com’è veru Diu e la Madonna Santissima, ‘un ha statu d’àutru chi di tia la criatura!

LIOLÀ: Mai, Maria! – M’ ‘a vulìa pigliari, zû Simuni. Prima. Pi cuscenza. Sulu pi cuscenza, no pi autru. Sapia ca pigliannumi a idda, tutti li canzuni m’avìanu a mòriri nni lu cori! – Idda allura ‘un mi vosi. – Cisca china e viteddu grassu; vutti china e muglieri ‘mmriaca – zû Simuni, zâ Cruci – ‘un si ponnu aviri! – Ora ca la jucata nun vi vinni ‘mparu? – Mai, Maria!

si piglia p’ ‘a manu i picciliddi

         – Va’, picciliddi, jamuninni…

s’abbia, po’ torna ‘nnarrè

         – Mi pozzu fari di cuscenza, sì. – No, pi idda! Pi idda, nenti! Ma viu ca – gira vota e firrìa – ccà cc’è un figliu di cchiù! Pi cchistu ‘un haju difficultà: m’ ‘u pozzu pigliari iu! Cci crisci ‘u sirvizzu a me’ matri. – Cci ‘u dicissi a Tuzzidda, zâ Cruci: s’ ‘u figliu m’ ‘u duna, m’ ‘u pigliu!

TUZZA: (ca si nn’ha statu tutta cugliuta, di banna, jttannu focu di l’occhi, a st’urtimi paroli si lassa jri c’un cuteddu ‘mmanu): E te’! Pigliati chista!

Tutti gridanu, livannu li manu e currennu ad affirrarla.

LIOLÀ: (prontu, però, cci ha pigliatu a volo la manu, e cu l’autra manu, ridennu, cci duna supra li jta fina ca cci fa càdiri ‘nterra ‘u cuteddu, e nn’ ‘u mentri rassicura a tutti dicennu tra li risati): Nenti… nenti… nenti è!… (appena a Tuzza: cci cadi di mmanu ‘u cuteddu, cci metti ‘u pedi supra e dici arrê, cu ‘na gran risata): Nenti! (si cala a basari ‘ntesta unu dê tri picciliddi, po’ si talìa ‘mpettu e vidennusi tanticchia di sangu): ‘Un gracciuneddu, a sfrisciàri… (cci passa ‘u jtu di supra e po’ lu va a passari supra la vucca di Tuzza): Te’, tasta! – Duci, ah? (a li fimmini):Lassàtila jri! (si piglia arrè p’ ‘a manu ‘i picciliddi, si vota e dici a Tuzza ca chianci):

Nun chiànciri, Tuzzidda, ‘un t’appinari!

Quannu lu fai, nun lu fari muriri.

Tri, e unu quattru – e cci ‘nsignu a cantari!

Sipariu

1915 – Liolà – Commedia campestre in tre atti (In siciliano)

Premessa
Avvertenza, Personaggi, Prim’attu
Secunn’attu
Terz’attu

In Italiano – Liolà

»» Pirandellu ‘n sicilianu

Introduzione al Teatro di Luigi Pirandello

Se vuoi contribuire, invia il tuo materiale, specificando se e come vuoi essere citato a
collabora@pirandelloweb.com

ShakespeareItalia

Skip to content