Tinello in casa Pardu. - Comune in fondo, uscio sulla sinistra e finestra a
destra.
SCENA I.
Oraziu, Ninfa, Saru e Anna.
(La tavola è ancora apparecchiata e i quattro personaggi sono alla fine
del desinare - Ninfa versa da bere a Saru, che è acceso in volto e imbambolato,
non tanto per il vino bevuto quanto per lo stordimento della passione aizzosa e
sfacciata di Ninfa, che lo tiene come sotto un fascino - Anna è sulle spine, più
per la paura di Oraziu e per la vergogna dello spettacolo di audacia della
donna, che per gelosia del marito. - Oraziu- che in realtà nota tutto - finge
di non accorgersi di nulla e con un sorriso sardonico pare che inciti i due a
compromettersi di più agli occhi di Anna, verso la quale si mostra rispettoso).
Ninfa: Biviti 'n'autru tanticchia!... Vaia, cumpari!...
Anna: (sulle spine) - No, ppi carità, n' 'o faciti biviri chiù!... N' 'o
viditi ca ci leva?...
Saru: Si, veru è, grazii, cummari, basta... assai haiu vivutu...
Oraziu: Chi assai!... Comu, ci faciti 'st'offisa, 'a cummari?...
Ninfa: (strafottente) - Nenti, nenti, siddu n' 'o voli, m' 'u vivu iu!...
(accosta il bicchiere alle labbra, con l'aria di dare una risposta alla comare).
Oraziu: (fermandole il braccio) - No!... Chi fai?... Non t' 'u viviri!...
Daccillu a to' cumpari!... Caru cumpari, ora non putiti rifiutari chiù (lui
stesso prende il bicchiere da Ninfa e lo porge a Sara. Subito dopo, versando del
vino nel bicchiere di Anna:). E a me' cummari - m'avi a permettiri - cci 'u
damu virgini, 'n'autru jriteddu!...
Saru: Grazii... (beve, contro voglia).
Anna: (quasi contemporaneamente) - Grazii... (assaggia appena il vino e,
deponendo il bicchiere, si alza, risolutamente) - Ora jemuninni, Sariddu,
c'haiu 'u pinseri di dda criatura c'aspetta 'n casa...
Ninfa: Chi?... Va, assittativi, cummari!... Ca chi diciti?... Vui siti chidda ca
faciti 'i visiti d' 'u medicu, curti curti!...
Anna: Ca comu, avi tri uri ca semu cca!... Nui vulistuu fari ristari ppi forza a
mangiari...
Oraziu: E non vi pari l'ura ca vi nni scappati!... Aviti cuntatu macari 'i minuti,
spaventu di Diu!... A nuautri... a me' mugghieri, cca... e a mia, 'u tempu,
'nsemi ccu vui non nni pari... Va, assittativi 'n'autru tanticchia,
facitila
cuntenta!... Assittativi, cumpari!...
Anna: (notando che Saru sta per rimettersi a sedere, sotto lo sguardo incitante
di Ninfa) - No, no, Saru, non t'assittari!... Cummaruzza... cumpari,
criditimi, lassai 'u picciriddu sulu... ccu 'a zia Rachela... e poi... (a
Saru, fissandolo, con intenzione) ti scurdasti ca t'haiu a priparari 'i
robi.... Non divi partiri, dumani?...
Ninfa: (lesta) - Partiti?...
Saru: Si... Haiu a jri a fari 'na perizia, a Truina...
Oraziu: Ah, 'u sacciu... 'A stima di l'eredità Francu!... Accittastuu?... Iu non ci
vosi jri... Troppu faticusu...
Saru: Non nni potti fari a menu... Si 'ntromisi 'u nutaru Firritu e non ci potti
diri di no!
Oraziu: Iti a truvari 'u friscu, a Troina!...
Saru: 'U sa chi vi pari quantu ci haiu a stari?... Putiti calculari ca partu dumani
e posdumani vi vegnu a truvari cca...
Oraziu: Si mi truvati!... Haiu a fari macari iu, 'na stima d'agrumitu... a
Biancavilla... Assittativi, vi dicu, cummari!...
Anna: No, non po' essiri, cumpari Oraziu!... Dicitimi chiddu ca vuliti, ma mi nni
vaju!... Cinc'uri senza latti, 'dda criaturedda!... Quannu mai!... A 'st'ura,
nuzzinteddu, è misu ca chianci, 'n vrazzu, a' zâ Rachela, ca mi l'avrà addubbatu
a pupuneddi di zuccaru, ppi fallu stari cuetu!... (al marito, c. s.) -
Non ci pensi, tu, Saru?...
Ninfa: Cummari, 'a vuliti fari 'na cosa bona?... Vo' jti a pigghiari 'u picciriddu e
purtatilu cca!...
Oraziu: Si, si, cummari, brava Ninfa!... V'accumpagnu iu, caminati!...
Anna: (con fermezza) - No, no, cumpari, non vi muviti...
Oraziu: Pirchì, nun pozzu aviri 'st'onuri?...
Anna: L'onuri è miu, chi c'entra!... Non è ppi chissu, cumpari, è pirchì non tornu
chiù, iu!... 'U picciriddu, doppu c'allatta, stancu comu sarà, s'addurmisci...
iu haiu a rizzittari tanti cusuzzi... ci haiu a priparari 'i robi di villutu a
iddu...
Saru: (a cui Ninfa avrà fatto cenni pressanti di rimanere) - E bonu,
assettati, 'n'autru tanticchia...
Anna: (c. s.) - No, Saru, nenti... si tu voi, restati... ma iu mi nni vaiu.
Saru: Allura mi nni vegnu.
Oraziu: No, vui ristati, cumpari... pirchì... staiu pinsannu ca si duviti partiri
dumani - scusati - 'a relazioni d' 'a perizia di Tumminello, non l'avemu a
presentari dumani stissu?... (a Ninfa) - Vo' pigghiami 'ddi carti, ddà
banna, e daccilli, ca iu accumpagnu 'a cummari...
Ninfa: (va per la sinistra e torna subito dopo, consegnando a Saru un rotolo di
carte).
Oraziu: (a Saru) - 'Ntantu ci dati 'na riliggiuta, e quannu tornu 'a firmamu
tutti dui.
Saru: Ca bonu è... Va, Anna, fatti accumpagnari, ca iu, tra pocu, sarò dintra, ha'
capitu?...
Anna: (che avrà fatti sforzi di cenni e di sguardi ora severi, ora supplichevoli
per non farlo restare, alfine rassegnata) - 'Na vota ca.... hai chi fari!...
Arrivederci, cummari, e grazii!...
Ninfa: Vih! Ca chi diciti!?... (la bacia sulle guance, che
Anna le offre,
costretta, freddamente e senza ricambiarle i baci) - Grazii a vui!... (a
Saru) - Iu vi lassu, cumpari... vi lassu sulu ppi non disturbarivi... Ca
cca... aviti chi leggiri (accompagna Anna per la comune).
Oraziu: Arrivederci, cumpari Saru... staiu turnannu... Stati attentu e' cunti d' 'a
zenia... ca ddocu è, 'u dannu, pp' 'u fattu d' 'u carvuni!... (segue le due
donne).
SCENA II.
Saru solo, poi Ninfa.
Saru: (rimasto solo, fa dei gesti nervosi ed esprime con gli occhi e con tutto
l'atteggiamento del volto la tortura interna della passione che lo trascina; poi
si scuote, con un moto violento, e cerca di concentrarsi nell'esame delle
carte.... ma non vi riesce.... Sente il fruscio delle vesti e l'alito della
persona di Ninfa, che sopravviene, e, senza voltarsi, ha uno stiramento quasi
felino e spasmodico).
Ninfa: (rientrando, gli viene, cupida, dietro le spalle, gli afferra la testa tra
le mani, gliela rovescia, e gli pianta la bocca sulla bocca, baciandolo e
mordendolo insieme, con contorcimenti di voluttà) - No, non ti moviri!...
Non parrari!... (lo ribacia c. s.).
Saru: (svincolandosi) - No, lassami!... Lassami!... Non sintisti, ca torna
subitu?!... Lassami studiari 'sti carti!...
Ninfa: (spingendo nervosamente lontano l'incartamento, che si squinterna, parte
sulla tavola e parte per terra) - Ah chi si', di marmu?.... Agghiazzatu!...
Lèvili, 'ssi carti.... 'annunca 'i scicu!.... (le spinge ancora in là e altre
ne fa cadere, poi, riafferrandolo pei capelli, spasimante) - Non mi pari
veru ca t'haiu cca sulu, ccu
mia!.... Avi tri uri ca mi nni vaiu 'n suppilu 'n suppilu, cca, a tavula,
guardannuti 'nta 'ssa vucca!...
Saru: (fa un gesto di smarrimento e di voluttà con gli occhi).
Ninfa: No!... Non fari accussì, ccu l'occhi, ca muriri, muriri, mi fai!... (gli
immerge quasi, smaniando la faccia nel seno).
Saru: (scattando) - No, no, ti dicu!.... Chi vo' fari muriri, macari a
mia?... Tu ti vo' ruvinari e mi vo' ruvinari!....
Ninfa: E chi fai, ti scanti?
Saru: Ppi tia!...
Ninfa: Chi mi nni 'mporta, a mia?!... Tu ppi tia, ti scanti!... Lu vidu!....
Saru: (con una scrollata di spalle) - Ca quali scantari... muta, statti!....
Non mi scantu, iu!...
Ninfa: D'iddu, 'u sacciu, non ti scanti... Tu d'idda, d'idda, ti scanti!..... E ti
scanti di daricci pena, a 'dda facciuzza di Madonna Immaculata, è veru?..... Ca
ti talìa e
t'astuta lu focu.... e ti riduci 'n'agnidduzzu, manzu manzu!... (lo lascia e
lo fissa severa) - Si sapissi quantu mi urti, quannu diventi accussì!...
Eccu, basta parraritinni, ca ti cascanu li vrazza!... (facendogli un verso
della bocca) - Ah! Vi vulissi vidiri, a tutti dui, 'nta un mumentu di
tinirizza!.... (riafferrandolo) - Senti, quannu ci pensu l'affuchirìa!...
Ccu 'dda 'atta morta!....
Saru: (scuotendosi e respingendola violentemente) - Auh!..... T'haiu dittu
ca d'idda non mi nn'ha' a parrari!... Comu iu non ti parru mai di to' maritu!...
Ninfa: Si, 'u sacciu, bonu!.... La Madonna supra l'artaru!...
Saru: La Madonna Addulurata, si!.... China di spati 'nta lu cori!... E ci l'avemu
azziccatu tu ed iu!.... Pirchì iu 'u sacciu, chiddu ca soffri, senza diri
nenti!... Iu 'u vidu, c'ha capitu tuttu... e chi tuttu lu scantu di to' maritu,
ca nun l'avemu nè iu nè tu, sta facennu moriri ad idda, avvilinata dintra!...
Non l'ha' vistu, ah, non l'ha' nutatu oggi, c'ha passatu morti e passioni, a
tavula, vidennu a mia e a tia comu du' 'mbriachi?...
Ninfa: (riafferrandolo c. s.) - Si, 'mbriachi!.... 'Mbriachi d'amuri e di
passioni!.... Dillu 'n'autra vota ca si' 'mbriacu macari tu!... 'Mbriacu di
mia... dimmillu!....
Saru: (c. s.) - E non lu vidi?!...
Ninfa: Chi mi nni 'mporta d'iddu.... d'idda!.... Non parrari chiù... non diri
nenti!... Stamu pirdennu in chiacchiri inutili 'stu quartu d'ura di felicità ca
nni desiru!....
Saru: (sciogliendosi, brusco) - Zitta!... Mi pari ca 'ntisi scrusciu di
licchettu!.... Chi avi, 'u chiavinu, Oraziu?
Ninfa: Si (attenta l'orecchio) - Iddu è!...
Saru: (accorrendo a raccattare i fogli) - 'I carti, 'i carti!
Ninfa: (lo aiuta a raccattare e frattanto, trovandoglisi accosto,
irresistibilmente, stando china, gli dà un'ultima stretta e un ultimo bacio
sulla testa).
SCENA III.
Oraziu e detti.
Oraziu: (appare sulla comune, quasi sorprendendoli nell'abbraccio; si ferma,
fingendo di niente, e, prima di avanzarsi attende, anzi, che i due si sollevino
e depongano le carte
sulla tavola). - ..... E chi c'era, ventu.... ca vi vularu 'i carti?
Ninfa: .... Già... 'na rifuliata di ventu... mentri ca 'u cumpari liggeva...
Oraziu: (sorridendo, da finto semplicione). - E comu.... ccu 'a finestra
chiusa?...
Saru: Già.... tutto 'nsemula.... 'Na cosa strana.... non sacciu comu fu.
Ninfa: S'appi a grapiri, forsi, 'a finestra d' 'u currituri....
Oraziu: (sempre col sorrisetto in bocca, sottile, furbo, studiandoli). -
Mai!... V' 'u dicu iu, comu fu... (nota che i due si turbano). Fui iu...
grapennu 'a porta.... Cca l'aria stagna, 'nt' 'a scala c'è riflussu e grapennu,
di dda banna fici pompa, e si tirau l'aria di cca, d'un colpu, manna nnuvi tuttu
sutta supra...
Ninfa: E già.... chistu, appi a essiri... Difatti iu, di 'nt' 'a cucina, macari 'u
'ntisi, 'u rifrussu!...
Oraziu: Ah, tu dda banna, eri?...
Ninfa: Ca cc'avia a fari, cca?.... Cc' 'u cumpari ca studiava!... Ppi non
disturballu, mancu 'a tavula, sparicchiai.
Oraziu: È logicu.... (a Saru, che per darsi un contegno, sentendosi sotto lo
sguardo indagatore del compare, s'è dato a riordinare, con cura, i fogli della
relazione). - Chi vi nni pari?...
Saru: E già... si... 'u riflussu appi a essiri!...
Oraziu: Ancora 'nt' 'o riflussu siti?... Vi staiu dimanna
nnu chi vi nni pari d' 'a
relazioni....
Saru: Ah!... Si... tuttu giustu.
Oraziu: Vi persuariti?... 'A zenia cunsuma du' tonnellati di carvuni o' jornu...
Prima, ca custava a trentadu' liri a tonnellata, rapprisintava 'na spisa
giustificata, ppi chiddu ca rinneva; ma ora, ca è juntu a tricentu liri 'a
tunnillata, chi bisognu aviti vui, signor curaturi giudiziariu, di falla
funziunari a macchina?....
Saru: Certu!... (Ninfa se ne va di là, tranquilla).
Oraziu: Attaccatici dudici, sidici muli, a turnu, vi rennunu 'u stissu e costanu
assai di menu.
Saru: Giustu.
Oraziu: Dici, lu signor curaturi - stortu comu nu ferru di cavaddu, ma non tantu
spertu ppi falla a nui: - muli 'nta lu funnu ci nni su' dui suli, ju nun pozzu
spenniri ppi accattarini n'autri quattordici, e si l'affittu non mi cunveni
chiù....
Saru: Giustu.
Oraziu: Giustu chi... chiddu ca dici 'u curaturi?...
Saru: No... chiddu ca diciti vui... chiddu ca dicemu nuautri...
Oraziu: E chi dicemu, nuautri?... 'U vidistuu 'u cuntu ca ci fazzu iu, d' 'i muli, in
linia subordinata?...
Saru: Sì, ragiuni, aviti...
Oraziu: Di chi?...
Saru: Ca di falla agiri cch' 'i muli... giustu!...
Oraziu: Ca quali muli, chi stati dicennu?... Giustu, esattu, esattu, giustu!... Di
unni, giustu?... Cumpari, cc'aviti liggiutu, allura?
Saru: Comu?... n' 'a facemu nuautri, 'ssa proposta d' 'i muli?
Oraziu: Oh... c'è paura 'u riflussu, 'nsemmula ccu 'i carti, vi fici partiri 'a
testa?... Chi liggistuu?... Chissa d' 'i muli resta in linia subordinata, ma in
linia diretta, la risposta mia... osia, nostra, è ca 'nta un funnu unni ci su'
setti tummina di voscu, 'ssu signuri po' fari ligna e la macchina della noria la
può mandare a legna, con una economia enorme!...
Saru: Cumpari, vi cunfessu ca ddocu, ancora, non ci aveva arrivatu... Aveva
liggiutu 'a sula prima parti.
Oraziu: Comu!... E chissu ca dicemu, non è 'nt' 'a prima parti?... A' secunna pagina,
cumpari!... Va, m'haju persuasu ca nenti, aviti liggiutu!...
Saru: No... non è ca non haiu liggiutu... Sugnu un pocu...
com'haiu a diri, va?... Sugnu sturdutu d' 'u vinu!... Mi facistuu viviri
assai...
Oraziu: Ah, ora ci semu!... (forte) -
Ninfa!... Ninfa!... Facci 'na tazza di
cafè o' cumpari... Ma forti, quantu ci schiarisci l'idea... ca cca avemu a
travagghiari!...
Voce di Ninfa: Va beni, vi servu, cumpari.
Saru: No, chi cafè!... (forte) - Non vi disturbati, cummari, ca non c'è
bisognu!...
Oraziu: Lassaticcillu fari!... Va, datimi 'ssi carti, v' 'i leggiu iu (gliele leva
di mano).
Saru: No, cumpari, sintiti... (si alza) - Nun sugnu in gradu di vinirivi
appressu... Haju bisognu di jttarimi un pocu supra 'u lettu... e poi m'haiu a
priparari certi cusuzzi ppi dumani...
SCENA IV.
Ninfa e detti
Ninfa: (sulla soglia dell'uscio di sinistra) - Chi l'haiu a fari, o no, 'ssu
cafè?...
Saru: No, cummari, grazii, ca mi nni staiu jennu...
Oraziu: Ppi daveru vi nni vuliti jri?...
Saru: Si, cumparuzzu... scusatimi... e vui macari, cummari...
Oraziu: Allura guardati chi faciti: purtativi 'a relazioni e a menti ripusata,
stasira, o dumani a matina, prestu, ci dati 'na bella liggiuta... ca iu, dumani,
o' tardu, passu d' 'a vostra casa e m' 'a pigghiu... Vui 'a firmati...
Saru: Sta beni (arrotola le carte e se le mette in tasca) - Ristamu
'accussì, allura.... Arrivederci, cumpari.... e scusati....
Oraziu: Chi diciti, cumpari?... Scusati vui, chiù tostu, di la libertà ca nn'avemu
pigghiatu.... E grazii - (gli stringe la mano).
Saru: Arrivederci, cummari.... (notando che si accinge ad accompagnarlo) -
No, non vi disturbati, ca 'a strata 'a sacciu (le impone, anche con lo
sguardo, di restare).
Ninfa: (stringendogli la mano, forte e con intenzione) - Faciti
bonviaggiu.... Arrivederci (Saru va via).
SCENA V.
Ninfa e Oraziu.
Oraziu: (rimasto solo con Ninfa, la guarda lungamente, studiandola, poi le dice,
pigiando sulle parole) - Bona 'a pigghiau..., 'u cumpari....
Ninfa: Chi?...
Oraziu: 'A sbornia, chi?... Non cridiva ca s'avissi a 'mbriacari accussì prestu!...
Ma mi pari ca tu....
Ninfa: Iu, chi?....
Oraziu: 'U facisti 'mbriacari!... (seguendo col gesto). Abbucca, abbucca,
abbucca.... bivi, bivi, bivi.... Finiu a 'mbriacata tunna!... (la guarda e la
studia ancora lungamente).
Ninfa: (imperterrita) - Pirchì mi guardi d'accussì?
Oraziu: Chi fu, non ti pozzu guardari? Chi c'è paura ti 'mbriacasti macari tu?...
Ninfa: (cogliendo la palla al balzo, ride ostentatamente al modo degli ubbriachi)
- Chi mi vidi, ca ti paru 'mbriaca?... E puru.... chi sacciu.... forsi è veru,
ca mi livau un pocu!
Oraziu: 'U sta vidennu?!...
Ninfa: (strusciandoglisi addosso) - Ca chi ti pari?... Ti piacissi, a tia, 'a
mugghiredda 'mbriaca, è veru?... (fa per afferrargli la testa).
Oraziu: (respingendola, duro) - Va, levati!...
Ninfa: Chi si' sgarbatu!... Sempri accussì mmastinu hai ad essiri?... 'U sai ca si'
curiusu, ccu 'ssa guardata accussì?... (ride c. s.)
Oraziu: Vo' fatti 'u cafè ppi tia, vah!...
Ninfa: No.... (molle molle, dinoccolata) mi curcu, iu....
Oraziu: Comu 'u cumpari.....
Ninfa: Chi c'entra, 'u cumpari?... Chiddu si vo' curca ccu so' mugghieri... Chi ti
pari, ca è comu tia?... (gli si struscia di nuovo addosso).... ca mi nni
manni?
Oraziu: (c. s.) - Levati, ti dicu!...
Ninfa: Chi hai, oh?!..... Mancu si t'avvicinassi 'na vespa, comu fai!.....
(provocante) - Va..... camina!....
Oraziu: Unni?....
Ninfa: (con un sorrisetto lascivo) - Iu mi vo' curcu.... (se ne va
lentamente, dondolandosi, con contorcimenti serpentini e movimenti provocanti di
fianchi; giunta presso l'uscio di sinistra si ferma, volta soltanto la testa e,
con gli occhi imbambolati e pieni di voluttà, lo fissa un istante, poi gli dice,
a mezza voce, invitante) - Veni?!.... (e scompare).
Oraziu: (come attratto da una forza magnetica, alla quale non sa resistere,
stringe i pugni, digrigna i denti, stravolge gli occhi e mormora tra i denti)
- Assassina!.... (poi si volge a guardare verso la camera, riluttante a
cedere, alla fine, come vinto, muove verso di essa, a tratti).
Ninfa: (dall'interno) - Ca chi ci aspetti?....
Oraziu: (quasi con rabbia) - Vegnu!.... (indi, fermandosi un'altra volta e
volgendosi, minaccioso, verso la comune, con un dito tra i denti, esclama, quasi
senza voce) - Ah, cumpari, cumpari.... si mi veni fatta!.... (chiude il
pugno e, barcollando, riprende la via dell'uscio).
Tela.
|
A' VILANZA -
ATTO SECONDO |
Stanza da lavoro del perito agrimensore Saru Mazza.
- Comune
a destra, uscio in fondo, finestra sulla sinistra. - Un grande tavolo da
disegno, senza cassetti, su due cavalletti, ingombro di squadre, compassi,
barattoli di colori, boccette d'inchiostro, carte da disegno, lucidi, etc. - In
fondo, accanto all'uscio, cassettone con su una Madonna in cornice. - Una branda
di tela, chiusa, un canapè, due poltrone, sedie etc.
SCENA I.
Saru e Anna.
Saru: (è pronto per partire, con gli strumenti del mestiere ad
armacollo e lo schioppo a bandoliera. Egli indossa un costume da caccia in
velluto marrone a millerighe, calza stivaloni e regge con la sinistra una
valigetta di cuoio. Alla cintura porta la cartucciera piena) - Allura,
Annuzza... mi nni vaiu....
Anna: (fredda) - Arrivederci.
Saru: (guardandosi addosso e girando lo sguardo intorno)
-
Non mi staiu scurdannu nenti... mi pari (la guarda) - Chi è.... tu accussì, mi lassi partiri?....
Anna: Comu ti lassu partiri?...
Saru: Chi sacciu,... senza dirimi nenti!....
Anna: E chi t'ha' a diri? Ti dissi arrivederci.... Non torni dumani?
Saru: Domani, tornu.... Ma è 'a prima vota ca ti vidu accussì
fridda.... (accostandosele) - Chi hai?
Anna: (contegnosa) - Nenti.... (trovando una scusa là per
là) - Sugnu in pinseri pp' 'u picciriddu ca stanotti ha avutu baschi...
Saru: Nenti, non ti preoccupari.... 'I picciriddi 'accussì, su'....
Ora veni 'a zâ Rachela e ti porta 'u lattosiu.... Doppu dui, tri cucchiarini ci
passanu tutti cosi... (silenzio - la riguarda) - Ma... non è chissu, Anna... Cosa hai, tu!... Iu ti conusciu.
Anna: (fredda) - Non haiu nenti...
Saru: Non hai nenti e 'u dici accussì?... Vaia,
Anna, non fari 'sti
finti, pirchì tantu non li sai fari.... Sai comu
si' tu?... Comu l'acqua chiara, ca si ci vidi lu funnu paru paru.... Passannu
tanticchiedda di voria, l'arrizza tutta e si conusci subitu!... Ccu mia ti vo'
ammucciari?....
Anna: Nni mia si vidi 'a facci, e si vidi 'u funnu, pirchì è petra
liscia; ma nni tia è 'a facci, petra liscia e servi pp'ammucciari 'u funnu, ca
'u sapi Diu chi c'è!...
Saru: (con un gran desiderio di confessarsi)
- Ah, 'u vidi
s'è veru ca non si' tu, oggi?... Quannu mai m'ha' lassatu partiri senza
abbrazzarimi?...
Anna: (severa) - Ca di quantu vo' essiri abbrazzatu, tu?
Saru: (caldo, deponendo la valigetta e prendendole una mano)
- Di tia sula, babba!... Comu dicu iu, di tia sula!...
Anna: Ah, 'u vidi?... Chi veni a diri: comu dici tu?
Saru: (con passione)
- Comu dicu iu veni a diri ca tu, ppi
mia, si' comu la Madonna, ca s'adura in ginocchiu, ccu li manu junciuti e ccu lu
cori 'n vucca...
Anna: (svincolandosi)
- Si, 'u sacciu.... Pirchì poi ci su
chiddi ca
s'aduranu di 'n 'autra manera!.... Ci su' chiddi....
Saru: (mettendole una mano sulla bocca)
- Zittiti, non
t'allurdari 'a vucca!.... Adurari?... A cui!.... (con più grande calore)
- A tia sula, Anna, a tia sula! Cca, 'nt' 'o me' cori, tu sula ci si'!... Cca
sulu, ccu tia, iu mi sentu sicuru, tranquillu, sirenu comu un picciriddu 'n
vrazzu di la mamma, ca non po' tradiri!.... 'U restu... Pirchì ti vo' abbassari
a carcularlu?...
Anna: Ah, non l'ha' a carculari?... Ah, no?... (a una
controscena di Saru, che le esprime ch'egli è una vittima d'altri) - Si, si,
'u sacciu, è 'na frevi maligna!... Non nni sugnu gilusa, no, pirchì 'u vidu, 'u
sentu, ca vo' beni sulu a mia!... Ma iu pensu a lu mali ca po' purtari 'ssa
frevi; si non a mia, ca ti cumpatisciu, pirchì vidu ca non si' tu, ma è idda -
'sta canazza arraggiata, ca non si sazia mai! - si non a mia, dicu, a tia... e
perciò a mia e a 'dda criaturedda nostra, di riflessu!... Non vidi ca si'
'mbriacu?... Ca t'affirran tuttu e non ti fa vidiri chiù chiddu ca fai?... Si
iddu... si so' maritu si nn'adduna?!... Sa pirchì ti pari, ca non haiu chiù
paci, 'nta lu me' cori?... Ca mi staiu muta e non fazzu uno scandalu? - Ca non
ci vo' levu l'occhi ccu li jta?... Pirchì mi scantu di perdiri a tia!... Pirchì
si chiddu ti scopri e t'ammazza è 'nta lu so' dirittu!...
Saru: Anna, bonu, bonu, ppi carità!... Non diri chiù nenti!... Non
mi fari vergugnari e avviliri chiù di quantu sugnu virgugnatu e avvilitu!.....
M'avissi sputatu 'nfacci, ajeri!... Ti guardava... la guardava... guardava ad
iddu... Si, hai ragiuni: frevi maligna!... M'ha' scuncirtatu lu sangu, m'ha'
liatu li sensi e m'ha' fattu perdiri la testa!... Frevi maligna!...
(stringendo i pugni) - Ma la tagghiu!... Ppi quantu è veru Diu, la
tagghiu!... (dolce e supplichevole) - E mi l'ha' a dari tu, 'ssa
forza!... L'haiu a truvari 'nta l'amuri to', ppi la to' paci e ppi lu me'
decoru!... Ppi livarimi 'stu rimorsu, ccu tia e ccu iddu!... Benchì - sentimi -
non l'haiu iu... ccu nuddu di tutti dui, e tantu menu ccu idda... Pirchì non
vosi, iu, non vosi, no, no!... Non haiu vulutu mai, iu!... Ha statu idda, 'sta
'nfami, ca mi ci ha tiratu ppi li capiddi!... Non m'ha' volutu lassari ppi
curtu!... Sutta l'occhi toi stissi... sutta l'occhi d'iddu... - ca non sacciu
comu ha fattu a non si nni addunari!... (riflettendo, roco) - ... Si non
si nn'addunau aieri!...
Anna: (allarmata) - Madonna mia!... (afferrandogli un
braccio) - Hai 'stu scantu?... Iu macari, l'haiu!...
Saru: (preoccupato)
- Ti parsi macari a tia, ca si nn'avissi
addunatu?... Mentri ca erumu a tavula, ah?...
Anna: Si!... E non sapeva chi fari, iu, ppi sviallu!...
Saru: (angosciato) - E doppu!... Doppu lu peggiu!... Quannu
vi nni jstuu lassannucci suli, e iddu turnò!...
Anna: (con terrore)
- Vi sorprisi?... (ha il tremito alle
labbra e alle membra).
Saru: No... ma... quasi... Si mangiau 'a fogghia
- mi parsi! -
Parrava masticatu... Pirchì ti nni jsti, Anna, pirchì ti nni jsti?!
Anna: Sperava ca ti nni vinissi ccu mia!... Non sapeva chi fari,
ppi staccariti!... Ti guardava ccu lu cori 'nta l'occhi, e tu non ti muvisti!...
Saru: Hai ragiuni, hai ragiuni, mugghiredda mia!... (se la
stringe appassionatamente al petto) Tesoru miu beddu e santu!... Tu si' la
me' salvizza, tu!... M'ha' salvari, Anna: , m'ha' salvari!... E... vidi?... Appena
mi nni parrasti, ti cascai 'nta li vrazza, è veru?... Senza negari, senza diri
minzogni... Ti giuru ppi dda criaturedda nostra ca si non mi nn'avissi parratu
tu, turnannu di fora t'avissi cunfissatu tuttu iu, spontaneamente!... L'aveva
cca, (si mette la mano sotto il petto) comu un gruppu,
'nta la vucca di l'arma, ca non mi faceva ciatari!... (stringendosi più forte
a lei) - Non mi lassari, Annuzza, non mi lassari!...
Anna: No, no, ca comu ti lassu?... Pozzu lassari a tia, si mi
dimanni aiutu accussì?... (ripresa dal terrore e dal tremito) Ma si'
certu - o Diu! - si' certu, ca si nni accorsi?...
Saru: (notando lo sgomento di lei, per confortarla)
- No,
no... non ti scantari!... 'U rimorsu mi fici vidiri chiù di chiddu ca era...
No... pensu ca poi si misi a parrari tantu tranquillu... supra 'a relazioni d'
'a perizia ca ficimu 'nsemi... Mi desi 'i carti... (battendosi una mano
aperta sulla fronte) - Oh, a propositu!... Mi l'aveva scurdatu!... Ma si non
haiu chiù 'a testa!... Menu mali ca mi ci facisti pinsari!... L'haiu a firmari e
t' 'a lassu cca, ca dici ca veni iddu, chiù tardu, a pigghiarasilla (apre un
cassetto, toglie il rotolo delle carte del primo atto, lo spiega, lo depone sul
tavolo e firma l'ultimo foglio).
Anna: Cca ha' a veniri?... Iddu?...
Saru: Si... accussì mi dissi...
Anna: (pensando) - Si putissi appurari qualche cosa!...
Saru: Sta attenta, oh, ppi carità!.... Non nesciri discursu, si
iddu non parra!... Avissi a fari peju?!... (la riabbraccia con effusione,
poi) Ni nni jemu, Anna!... Ni nni jemu, di cca!... Haiu 'a me'
prufissioni... tutti sannu ca sugnu un galantomu... e unni è ed è, un pezzu di
pani non mi po' mancari... E' veru, Anna?...
Anna: (tenera, commossa)
- Si, si... unni vo' tu!... Veru
è!... Iu nun haiu a nuddu, cca... Non haiu autru ca a tia... e 'a zia Rachela,
mischina!...
Saru: Si nni veni ccu nui!... Chiddu ca basta ppi dui bastirà ppi
tri (guarda l'orologio, riprende la valigetta e, consegnandole le carte)
- Vidi unni 'i metti, ca iu mi nn'e' jri.
Anna: (riassalita dal dubbio, lo guarda, con meraviglia e
rimprovero) - E comu?... Tantu tempu prima, ti nni stai jennu?... Non ci
manca un pezzu, ancora, ppi partiri 'u trenu?...
Saru: (che comprende, offeso)
- Ah, Anna, chi pensi?...
Ancora suspetti di mia?... Doppu chiddu c'ha' 'ntisu?...
Anna: No... non dicu chissu...
Saru: Ca chi dici, allura?... (riabbracciandola, tra i baci)
- M'haiu a fari 'i canniggiaturi, in piazza... haiu a passari di 'nt' 'o nutaru
Firritu, a ritirari 'a pianta d' 'u funnu, e poi di nni don 'Nzulu, l'armeri,
ppi pigghiarimi 'i cartucci...
Anna: Hai 'a cartuccera china!...
Saru: Chisti pp' 'i cristiani, su'... a mitragghia!... Mi passu a
pigghiu chiddi di caccia... a pallini... (guardandola negli occhi, con occhi
sereni). Mi dicinu ca unni jemu ci su' pirnici... e si mi nni capita
quarcuna... sacciu ca a me' mugghiredda ci piaciunu!...
Anna: (rasserenata, giuliva, lo bacia)
- Grazii!... (si
ode il campanello d'ingresso e, sciogliendosi). Chista 'a zâ Rachela, è!
Saru: Ca bonu è, va, ca ti lassu ccu idda.
Anna: Ah, chi dici, ca 'a facemu curcari cca?....
Saru: No.... chi bisognu c'è?.... Domani sugnu cca!... Vo' grapici.
(Anna esce).
SCENA II.
La zia Rachela e detti.
Rachela: (entra, preceduta da
Anna, si leva lo scialle, che depone
su una sedia e, deponendo sul tavolo una boccettina con una mistura bianca)
- Eccumi cca.... Dissi 'u farmacista ca prima di dariccilla, o' picciriddu, si
divi agitari 'a buccittina (a Saru) - E tu chi fai, parti?
Saru: Si, zia.... Ci raccumannu di tinirimi allegra, cca, a
Annuzza!.... Non manca a vossia....
Rachela: Vattinni, vattinni tranquillu.... Arrivederci, e boni affari;
ca nuautri, cca.... nni sapemu sentiri, ccu me' niputi....
Saru: (stringendole la mano)
- Vossia benedica.... (esce,
tenendo il braccio attorno alla vita di Anna, che lo accompagna fino alla porta
di uscita, di là).
SCENA III.
Anna e la zia Rachela
Anna: (torna, poco dopo, asciugandosi gli occhi).
Rachela: (che si è data, frattanto, a rassettare la stanza)
-
Ah, ah!... Nuvità!.... Me' niputi ca chianci! Ammatula predicu, tu non canci
mai, figghia!.... 'U sacciu pirchì chianci!.... Pirchì ti persuadi ca to' maritu
nesci tantu tempu prima di partiri 'u trenu, pirchì ha' a jri a salutari a
chidda!.... E tu, 'nveci di chianciri, pirchì non ci dicevi: - aspetta, maritu
miu, ca t'accompagnu! - e ci rumpevi l'ova 'nt' 'o panaru!.... Chi pinseri
avevi?... Pp' 'u picciriddu non c'era iu?.... M'arriordu 'a sant'armuzza di to'
ziu, quannu aveva ppi testa quarche pinseri stortu....
Anna: (piangendo di tenerezza)
- Ca quali, zia, no!....
Rachela: Si, mettimi 'nt' 'o saccu, ora, ca sugnu picciridda!...
Anna: No, ci dicu, no, non pinsassi a cosi tinti!.... Nisciu prima
pirchì divi jri in piazza, a farisi 'i canniggiaturi.... poi 'nt' 'o nutaru
Firritu e poi nni don 'Nzulu l'armeri....
Rachela: (mettendo un dito nella bocca aperta)
- Ahum!....
Pezza di basalocca!.... E tu ci cridi?....
Anna: Si zittissi, si zittissi, ci dicu!.... Mi cunfissau tuttu,
ora ora, chiancennu comu un picciriddu!.... E comu un picciriddu daveru è!....
Ca voli ajutu di mia, ca dici ca iu l'haju a sarvari.... Mi parrau cu lu cori 'n
manu, jancu comu la nivi!..... E di chissu, 'ssa 'nfami, s'ha' apprufittatu,
ch'è comu la cira!.... Criaturi, mi fici pena!.... Chi è iddu?.... Com'è ca m'
'a putissi pigghiari ccu iddu, si 'u sacciu, 'u sacciu ca non voli beni ad autru
e non ha vulutu beni mai ad autru ca a mia?!.... Ah, zâ Rachela, si vossia mi
cridi, fussi felici, 'nta 'stu mumentu, si non fussi pp' 'u scantu ca 'u cumpari
si nn'avissi addunatu!
Rachela: (meravigliata)
- Chi dici?.... A 'stu puntu, avissi
arrivatu, to' maritu?.... Di farinnillu addunari?....
Anna: No iddu, idda!.... L'haiu vistu ccu l'occhi mei, ajeri, a
tavula!.... Mi nni addunai iu, fiuramuni si non si nn'addunau iddu!....
Rachela: (per confortarla)
- Tu ti nn'addunasti pirchì 'u
sapevi.... chi c'entra?!....
Anna: Ma macari Saru, mi pari ca avissi 'ssu scantu!....
Rachela: Signuri mei, viditi, ppi 'na cajurdazza qualunchi, chi
'nfernu ca po' nasciri 'nta du' famigghi!.... E chissa
d'accussì 'u pigghia, a so' maritu?.... E chi è, pazza?... N' 'o sapi ca si ci
firria 'u ciricoppulu!.... (notando che Anna ha il tremito alle labbra)
- Nenti, Anna, non stari ccu pinseri, pirchì iu 'u conusciu a Oraziu Pardu.... 'u
conusciu megghiu di so' mugghieri.... Non sapi nenti, pirchì si si nn'avissi
addunatu, Diu nni scanza e libiri, avissi fattu un macellu!.... Bah!.... Sta
tranquilla, ca non sapi nenti! (si ode il campanello e va ad aprire).
SCENA IV.
Ninfa e dette.
Ninfa: (entra, tutta affocata in volto, preceduta da zia Rachela.
La gioia le schizza dagli occhi ed è quasi convulsa) - Bongiornu,
cummari!.... Unn'è, 'u cumpari?.... Oraziu mi manna u ppi 'ddi carti....
Dicitaccillu!....
Anna: (contenendosi, va a prendere le carte e,
consegnandogliele, freddamente) - Cca ci sunnu 'i carti.... Su firmati,
pirchì Saru dissi ca 'u cumpari si l'aveva a veniri a ritirari iddu....
Ninfa: (forte, per farsi Udire di là, dove crede sia il compare,
ridendo) - Ah, ma iddu non potti veniri, pirchì si sta priparannu, ca ci
arrivau l'ordini di partiri subitu ppi Biancavilla.... e mannò a mia!....
Anna: (c. s.) - E siti accussì cuntenta, ca parti vostru
maritu?
Ninfa: Ca vui chi siti, appinata, ca parti 'u vostru?.... Non mi
pari veru, ca ogne tantu haiu 'na jurnata di libirtà!... Chi vi pari, bellu,
aviri 'u maritu sempri cusutu e' costi?.... Zâ Rachela, parrassi vossia!....
Rachela: (con intenzione)
- Ca.... secunnu mariti.... e secunnu
mugghieri, figghia!.... C'era 'u miu, salaratu, ca si 'u Signuruzzu non si
l'avissi chiamatu cu iddu, mi l'avirria tinutu, no cusutu e' costi, ma 'nta
'n'aricchia!....
Anna: (per vincere l'istinto irrefrenabile di gittarsi addosso
alla impudente e farne uno straccio) - Va, iu ci dugnu 'stu lattosiu 'o
picciriddu. Con permissu, cummari.... (prende la boccettina e va via).
Ninfa: (ad Anna prima che scompaia)
- Avvirtitulu, 'u
cumpari!... (a zia Rachela , non avendo ottenuta risposta) - Chi è malatu,
'u figghiozzu?...
Rachela: No, nenti.... 'u stumacheddu!... (con intenzione)
-
So' matri si potti pigghiari quarchi dispiaciri, ajeri..... ca ci nn'è sempri
(pigiando sulle parole) - a causa
di li mali genti, ca nun mancanu mai.... - ci desi latti straviatu e ci
addugghiau 'u corpu, criaturi!... Ma ora ci passa....
Ninfa: 'U cumpari chi è, fora?...
Rachela: N' 'o sapiti?...
Ninfa: E quannu torna?...
Rachela: Dumani, dici....
Ninfa: No, dicu, quannu torna ora, prima di partiri!...
Rachela: Partiu....
Ninfa: (sconsolata)
- Comu!... E ccu quali trenu?... 'U trenu
non parti e' setti e deci?...
Rachela: Si, ma siccomu duveva sbrigari certi affari, prima....
Ninfa: Ah, si?... E unni, unni, ca me' maritu.... già.... mi pari ca
me' maritu dissi ca partunu 'nsemula e 'u vulissi avvisari.... 'U sapi, vossia,
unn'è?...
Rachela: Chi sacciu, mi pari d'aviri 'ntisu cu duveva jri 'nt' 'o
nutaru Firritu....
Ninfa: Ah, 'nt' 'o nutaru, 'nt' 'o nutaru.... e poi?...
Rachela: E nni don 'Nzulu l'armeri, mi pari ca dissi.... Ma forsi a
'st'ura è in chiazza, ca si sta facennu 'i canniggiaturi....
Ninfa: Ca bonu, bonu.... allura mi nni vaju, iu.... Mi salutassi 'a
cummari.... (si avvia).
Rachela: E chi è, ccu tutta 'sta furia?... Mancu aspittati ca torna,
'a cummari, ppi salutalla?... V' 'a chiamu?...
Ninfa: (che s'è fermata, sulle spine)
- No, no, non la
disturbati.... Haiu primura.... 'U sapiti com'è, Oraziu!... Mi dissi di fari
prestu.... (scappando) - Arrivederci!... (scompare).
Rachela: Arrivederci!...
SCENA V.
La zâ Rachela e Anna.
Rachela: (forte) -
Anna!... Vidi ca si nni ju.... 'a
cummari!...
Anna: (rientrando) - Si mi cridi, vossia, comu 'a vidu, mi
sentu acchianari 'na cosa di cca (accenna al petto) ca si non fussi ppi
tutti 'i conseguenzi, mi vinissi un impitu di pistarimmilla sutta 'i peri - 'ssa
sbriugnata ca m' 'u veni a scuncicari 'nsina dintra!...
Rachela: Dici ca 'u circava so' maritu, pirchì hannu a partiri 'nsemi,
iddu e Saru....
Anna: 'Nsemi, partunu?... (si preoccupa).
Rachela: N' 'a sintisti, ca ci arrivan l'ordini di partiri subitu?...
E siccomu iddu va a Biancavilla, Saru a Troina, 'a linia è tutt'una....
Anna: (c. s.) - Ah, perciò 'nsemula, partunu!...
(silenzio) - Zâ Rachela, ni nni jemu di cca!... Saru m' 'u dissi antura e iu
non ci fazzu cangiari pinseri, certamenti....
Rachela: E a mia mi lassati sula, povira vecchia?...
Anna: Si nni veni ccu nui!... Iddu stissu, 'u dissi: chiddu ca
basta ppi dui, bastirà ppi tri... Vossia chi attaccagghi avi, cca?... Quannu ni
nni jemu nuautri....
Rachela: Ca iu.... all'infora di 'ddi quattru strusciuli c'haiu 'n
casa.... Tuttu ddocu è, 'u me' capitali!... Quann'è ura m' 'i vinnu.... Cioè,
no.... Ora c'è Ciccia.... Ciccinedda, mischina!...
Anna: Quali Ciccia?...
Rachela: 'A crapa martisa!... Cosi da ridiri, ccu 'ssa crapa!... 'U
sai ca si curca ccu mia?... Certi discursi ca facemu, a' notti!... Mi rispunni:
beeeh.... comu 'na cristiana!
Anna: E chi s' 'a curca, 'nt' 'o lettu?...
Rachela: A tu 'n'autra, 'nt' 'o lettu!... Chi era, cristiana ppi
daveru?... E' peri 'u lettu... Idda si metti addinucchiata supra ddi quattru
zampitti, e s'appoia 'a testa, ccu 'dda varvitta, supira 'u lettu!....
Anna: Armaluzza!... Ma pirchì n' 'a lassa 'nta l'astricu, macari 'a
notti?....
Rachela: Ca pirchì s' 'a 'rrobanu!... L'astricu e vasciu, scavarcanu
'a cancillata, e s' 'a portanu 'nta 'n vidiri e svidiri!... Comu si purtaru a
Nina e a Carulina!....
Anna: Cu' eranu, 'ss'autri?...
Rachela: 'I addineddi paduvani!... T' 'i scurdasti?... Mi facevunu
deci ova 'a simana, in media, ca si vuscavunu 'a spisa megghiu di du'
mammani!... 'Na bella matina nesciu 'nta l'astricu, ppi purtarici 'u scagghiu...
e non c'eranu chiù!... Cu' fu, di notti a notti, si l'aveva cagniatu!...
Anna: Genti sapituri, àppuru a essiri.....
Rachela: D' 'u vicinanza, non po' falliri!...
Anna: Vossia appi suspettu supra quarcunu?...
Rachela: Cirtizza, no suspettu!... E' ca non aveva provi e mi puteva
vuscari 'na querela sparti, si no 'u dinunziava!...
Sugnu tantu sicura ca fu mastru Littiriu Lapuni, 'u tamburineri!...
Anna: Chiddu ccu 'dda varvazza di stuppa?...
Rachela: Chiddu, chiddu!... E a propositu, ti fazzu ridiri!... L'autru
ajeri notti mi sunnava di vidillu arreri 'u barcuni di l'astricu, ca guardava
arreri 'a pirsiana, ppi vidiri si durmeva... Iu vuleva fari vuci, chiamari
ajutu, ma non puteva!... Maria, chi sonnu 'nfami!... Iddu ammuttau 'u barcuni,
ca si rapiu a vanidduzza, trasiu a quattru peri, e strascinannusi cammira
cammira, si 'nficcò sutta 'u me' lettu!...
Anna: Chi dici, vossia?...
Rachela: Maria Santissima!... Benchì sonnu mi pari ancora di
vidillu!... Di tantu in tantu s'affacciava, ccu 'dda varvazza, arreri 'a
cuttunata, ppi vidiri si iu durmeva... E iu sempri ca non puteva nè gridari, nè
parrari!... L'urtima vota mi parsi ca aveva 'nt' 'a manu un cutiddazzu...
Anna: Gesù e Maria!...
Rachela: Fu tantu 'u scantu, 'nt' 'o sonnu stissu, ca
m'arrusbigghiai!...
Anna: Menu mali!...
Rachela: Ca quali, senti!... Comu m'arrisbigghiai, sempri ccu ddu
diavulu davanti l'occhi, vaiu ppi stenniri 'na manu e toccu varva!... Sugnu
morta - dissi - non è sonnu!... Iddu ppi daveru c'è 'ncasa, mastru Lapuni!...
Senza vuliri jettu 'na sticcata e stava cascannu d' 'u lettu!... Di cu' era,
'dda varva ca tuccai?...
Anna: (sorridendo) - D' 'a capra martisa!...
Rachela: Di Ciccina, gnursì!... Ca finarmenti si desi a conusciri:
beeeh!... E si cascava d' 'u lettu?... Iddu ca è 'na muntagna!...
Anna: E vossia non fa autru ca cardari 'dda lana, ppi fari crisciri
'i matarazza!... Mi mi dici 'na cosa: ci nni fa latti, 'ssa crapa?...
Rachela: Si!... E dumani t' 'u portu... Bellu, cauru cauru, ccu tutta
'a scuma....
Anna: E chi ci duna a mangiari?...
Rachela: Chiddu ca veni veni... Virdura, canigghia, scorci di muluni,
di ficudinnia, d'aranci... muddica di pani... tuttu cosi, mangia!... 'I vicini
'u sannu, e m' 'i sarvunu, ppi Ciccina!...
Anna: (alzandosi) - Scurau (va a prendere un lume a
petrolio sul cassettone e lo accende, poi si segna e recita una breve orazione a
fior di labbra).
Rachela: (quasi contemporaneamente fa altrettanto, poi, dopo
d'essersi risegnata) - 'U picciriddu chi fici si cuitau?
Anna: Si, tantu beddu!... Si pigghiò 'u lattosiu, chetu chetu, ci
desi na sucatedda 'a minnuzza e chiusi l'occhi a pampinedda, ccu dda vuccuzza
aperta, umita umita!... Tantu biddicchiu... comu un angileddu!...
Rachela: È so' patri, scurciatu!.... L'ha' guardatu, cca sutta?...
(fa cenno al collo dal lato sinistro).
Anna: Scurciatu!.... La stissa vucca, l'occhi stissi, e macari 'u
stissu disiu di cafè!....
Rachela: Ranni Diu!....
Anna: E comu conusci a so' patri!....Accussì nicu, quannu 'u vidi
arrivari di luntanu, ci ridunu l'occhi, e m'abballa 'nt' 'e vrazza!....
Rachela: (alzandosi)
- Va, Annuzza.... vo' rizzettiti, ca iu mi
nni vaiu.... Dumani nni videmu.... Tu chi fai, ti fermi dintra?....
Anna: Pirchì?
Rachela: Ca pirchì si non ti fermi, mi portu 'u chiavinu d' 'u
licchettu e dumani matina, senza ca tu ti susi ppi grapirimi, ti vegnu a fari 'u
cafè e ti vugghiu 'u latti.... Ma già, pensu ca 'u chiavinu s' 'u purtò Saru, è
veru?
Anna: No, Saru avi 'u so', cca ci nn'è 'n'autru.... Allura, comu
voli, zia.... ma non tantu prestu, ca iu, prima di l'ottu, l'ottu e menza, non
mi vulissi susiri, dumani.... 'Na vota ca Saru non c'è.... nn'apprufittu ppi
dormiri tanticchia di chiù....
Rachela: No, all'ottu, all'ottu e menza vegnu iu.... tu, poi, ti susi
quannu voi... quannu t'arrusbigghi da te stissa...
Anna: (sorride) - Va beni.... e tanti grazii, zâ Rachela
(dandole una chiave che prende da sul cassettone) - Chistu è 'u chiavinu....
vossia s' 'u sarva.
Rachela: (mettendo il chiavino in tasca)
- Arrivederci, Annuzza
(coprendosi le spalle dello scialle) - Bona notti, dormi tranquilla.... E
non pinsari a nenti, 'u senti?....
Anna: Vossia benedica (la accompagna per l'uscita
- Breve scena
vuota).
SCENA VI.
Anna sola, poi Oraziu.
Anna: (Rientra e dà un'ultima rassettata alla stanza, mette in
ordine le carte del tavolo, passando presso l'immagine della Madonna si risegna,
e le manda un bacio con la mano, poi prende il lume acceso e si avvia, un po'
stanca, verso l'uscio di fondo; ma prima di raggiungerlo si ode il campanello
dell'ingresso e si ferma. Attenta un po' quasi parendole impossibile che abbiano
suonato alla porta di casa sua. Il campanello risuona, pian pianino, e allora,
senza muoversi, parlando a sè stessa) - E cu' po' essiri.... a 'st'ura?....
'A zâ Rachela no, pirchì si purtò 'u chiavinu.... (forte) - Cu' è?
Oraziu: (dall'interno)
- Amici.
Anna: Amici, cui?....
Oraziu: (c. s.) - Grapiti, cummari, iu sugnu!....
Anna: (trasalisce e va ad aprire, in preda quasi allo sgomento
-
Dall'interno) - Vui, cumpari?.... (riapparendo, seguita da Oraziu)
-
Successi cosa a Saru?.... Ppi carità, cumpari, parrati.... Chi siti scuru
'nfacci!.... Saru?.... Parrati: Saru?!....
Oraziu: (ironico) - Tantu beddu, non stati ccu pinseri....
Anna: Ma comu!.... Non aveuru a partiri 'nsemi?...
Oraziu: (grave) - Iu partivi.... iddu ristau!....
Anna: Comu?!.... Partistuu, e siti cca?
Oraziu: Mi jttai d' 'u trenu!....
Anna: (con un sussulto)
- Vi jttastuu d' 'u trenu?....
Comu?!.... E pirchì?!....
Oraziu: Appena fu fora 'a stazioni, apprufittai ca rallintau 'a
cursa, 'nt' 'a vutata di 'u Canalicchiu, e mi jttai.... ppi veniri cca!....
Anna: Cca?.... E Saru?
Oraziu: Ah, Saru?.... Saru m'accumpagnau finu 'a stazioni.... poi....
fincìu ca si scurdau di passari d' 'u nutaru, ppi pigghiarisi 'a pianta.... dici
ca senza 'a pianta non puteva partiri.... e parti dumani matina.
Anna: (c. s.) - E unn'è, ora?.... 'U vinistuu a circari, è
veru?
Oraziu: No.... a me' casa è!....
Anna: (c. s.) - Ah.... v'aspetta ddà?....
Oraziu: (con un sorriso tra l'amaro e il sarcastico)
- Ca
quali... non m'aspetta!.... Sapi ca sugnu partutu!.... Mi vitti
partiri!.... A 'st'ura è beddu, letu e tranquillu, abbrazzatu ccu me'
mugghieri!...
Anna: (impallidendo)
- Cumpari, chi diciti?....
Oraziu: (guardandola, come meravigliato)
- Chi n' 'o sapiti,
vui?
Anna: Iu?!....
Oraziu: Mi pareva ca vi nn'aveuru addunatu!.... A d'ora, ca 'u
sacciu, iu!....
Anna: (ha un nuovo sussulto e si passa una mano sulla fronte e
tra i capelli, come in atto di disperazione).
Oraziu: Nenti, non vi tramutati, cummaruzza!.... Non mi viditi?....
Sugnu tantu bellu, calmu, iu!....
Anna: (punto rassicurata)
- Ma.... chi vuliti fari?.... Chi
vinistuu a fari, cca?.... (istintivamente va a far scudo della sua persona
davanti l'uscio della camera, quasi temendo si voglia offendere la sua creatura).
Oraziu: (che tutto comprende, con il solito sorriso).
- Chi vi
scantati, pp' 'u picciriddu, cummari?.... Chi c'entra, iu figghi chi
nn'haiu?.... Di 'ssu latu, iddu non
m'ha offisu..... Si m'avissi offisu supra un figghiu miu... allura si, avissivu
'u mutivu di scantarivi pp' 'u picciriddu.... Ma iddu ccu me' mugghieri sula,
m'ha offisu....
Anna: E allura?!... Chi v' 'a vulussivu pigghiari, ccu mia?...
Oraziu: Cummari... 'u sapiti comu si dici?... Occhiu ppi occhiu e
denti ppi denti.
Anna: (c. s.) - Chi sintiti diri?
Oraziu: (freddo come una lama e risoluto)
- Iddu si ju a
curcari ccu me' mugghieri e iu mi vegnu a curcari ccu so' mugghieri!...
Anna: (indietreggiando, con ribrezzo, offesa, fiera, sdegnata).
- Ah!... Chissu vulissivu fari?...
Oraziu: No iu, cummari.... iddu, voli ca fazzu chistu!...
Anna: (con disprezzo).
- E a mia, vui, non ci aviti
pinsatu?...
Oraziu: E iddu, a mia, chi ci pinsò?...
Anna: Ma ppi cu' m'aviti pigghiatu, a mia?...
Oraziu: Pirchì, cummari, chi vulissivu diri, di no?...
Anna: E m' 'u dimannati?... A mia?...
Oraziu: (come stupito).
- No?...
Anna: (con un grido).
- No!...
Oraziu: 'U ripititi?... (la fissa negli occhi).
Anna: (come sputandoglielo in faccia).
- No!
Oraziu: (torvo). - Sta beni, cummari! (avviandosi, con il
cipiglio dell'uomo assetato di vendetta e risoluto). - Vi salutu!...
Anna: (intuendo una tragedia).
- Unni jti?!... Chi
faciti?!...
Oraziu: (si volta e, accompagnandosi col gesto, esclama).
- 'U
'mmazzu!...
Anna: (caccia un urlo disperato, gli corre incontro e,
afferrandolo, convulsa, per un braccio). - No, no, ppi carità!.... Vi
cunsumati!... Cunsumati du' famigghi!... Pinsati a 'dda criaturedda 'nnuccenti,
ca sta durmennu!.... Ppi carità, ppi carità!... Mi jettu a li vostri pedi,
cumpari!... (si china).
Oraziu: (sollevandola).
- No, non aviti a fari chissu,
cummari!... E 'o vostro picciriddu ci aviti a pinsari vui, non ci haiu a pinsari
iu!...
Anna: (disperata) - Ma chi vuliti, di mia?...
Oraziu: Non v' 'u dissi?...
Anna: E criditi ca 'na fimmina comu mia po' cediri a 'na cosa
accussì mustruusa?!...
Oraziu: E criditi ca un omu comu mia po' suppurtari chiddu ca ci fa
vostru maritu?.... V' 'a pigghiati ccu mia?... Ccu iddu vi l'aviti a
pigghiari!...
Anna: Signuruzzu miraculusu, datimi lumi, ca mi stannu partennu li
sensi!... Ma iu.... povira disgraziata 'nnuccenti, chi soddisfazioni vi pozzu
dari?...
Oraziu: Tutta!... La soddisfazioni giusta!... Chidda ca mi spetta!...
Facemu pari e patta e cu' chiù ci misi, chiù ci persi!...
Anna: (come una forsennata)
- Vui pazzu siti, pazzu... e mi
vuliti fari nesciri pazza a mia!... Ammazzatimi, chiù tostu!... Megghiu morta,
ca fari chissu!...
Oraziu: Cummari, 'i denti aviti a stringiri, e l'aviti a fari!...
Anna: (c. s.) - No!
Oraziu: Sì!...
Anna: No!!...
Oraziu: Ca chi tantu ribrezzu, vi fazzu?
Anna: No, no vui, l'azioni ca mi vuliti fari fari, mi fa
ribrezzu!...
Oraziu: Ah, si non sugnu iu, allura, è nenti!... L'azioni non la
faciti vui.... iddu v' 'a fa fari!...
Anna: (supplichevole)
- Ppi carità, ppi carità, turnati in
sensi!...
Oraziu: Iu in sensi perfetti, sugnu.... E v' 'u dimustru, cummari:
(accostandosele, persuasivo) - Vui chi vuliti?...... Ca mi nni vaiu, è veru?
(a un cenno di si di Anna) - E unni?... Unni mi nni vaiu?... 'A
lucanna?... Pp'aspittari c'agghiorna.... nesci iddu, d' 'a me' casa, e trasu
iu?... 'U me' postu è occupatu, 'u sapiti sentiri?... E niscennu di cca.... e jennu jntra.....
- ca va, mittitivi 'nt' 'e me' panni!... Ccu tuttu ca siti
'n'apa di meli, 'na pampina di paradisu, arrivannu dintra, e truvannuli 'nsemi,
vui, chi facissivu?... Macari ca non fussivu 'ntinziunata, niscissivu 'u
revolviri e tirassivu o' toccu, a cu' casca casca!... - (accalorandosi) - Ppi forza!... Ppi forza, cara cummari!.... È ddà.... 'nt' 'o me' lettu, a
'st'ura!.... Abbrazzatu ccu me' mugghieri!.... (col sangue agli occhi) -
Ca si la vasa!... Ca si pigghia li so' vasuni!.... Ed iu lu sacciu comu si
vasanu!.... (l'afferra, convulso e mentre lei si divincola, come ossessionato
se la stringe al petto, la palpa tutta, se la bacia, furente). - D'accussì,
vui m'aviti a abbrazzari a mia!.... D'accussì m'aviti a vasari!....
Anna: (con un supremo sforzo si scioglie, lo graffia tutto come
una leonessa ferita, lo percuote al viso gridando) - No, no, lassatimi!....
Lassatimi!.... Gridu!.... (poi cade a terra, esausta).
Oraziu: (si scosta, con la mano sulla guancia offesa e
sanguinante, la fissa, torbido, poi esclama, con voce da belva) - Ppi la
cruci di Diu, faciti cuntu ca siti viduva!... (si precipita per uscire).
Anna: (sollevandosi, con un ultimo sforzo, lo chiama, con un
urlo disperato) - No!... Ppi carità, no!... Ristati!... Ristati, ppi
carità!...
Oraziu: (si ferma e, con un ghigno di soddisfazione)
- Ah, restu?!... (accostandosele, piani piano) - E nni vasamu, comu si vasanu
iddi?... Nn'abbrazzamu comu s'abbrazzanu iddi?... (stende la mano verso di
lei, che sta sollevandosi).
Anna: (istintivamente scostandosi)
- No!... (ma vedendolo
rifarsi bieco, si abbandona un'altra volta, chiudendo gli occhi, per non vedere).
Oraziu: (c. s.) - Restu!... (mentre
Anna si contorce in
terra, come una serpe, e si mette tra i denti un fazzoletto, per morderlo di
disperazione, egli si scioglie rapidamente la cintura con la rivoltella nel
fodero, e la depone sul cassettone, poi, con un sorrisetto satanico di
soddisfazione, si china e cerca di sollevarla) - Susiti!....
Anna: (con un ultimo sforzo, a mezza voce, supplichevole,
angosciata) - No!.... No!....
Oraziu: (passandole le mani sotto le ascelle e sollevandola,
sghignazza quasi) - Ca quali no!... Ca quali no!....
Anna: (priva di forze, vinta, non oppone più resistenza).
Tela.
La stessa scena del second'atto. - L'alba del giorno
appresso.
SCENA I.
Anna e Oraziu.
Oraziu: (esce, in maniche di camicia, dall'uscio di fondo, seguito
da)
Anna: (che si appoggia, disfatta, a uno stipite dell'uscio
stesso).
Oraziu: (va ad aprire gli scuri della finestra e a traverso i
vetri entra sulla scena la prima squallida luce dell'alba che, man mano, si va
facendo più intensa) - Si, sta agghiurnannu.
Anna: (si avanza, stanca, di qualche passo, discinta, coi
capelli disfatti; è pallida, avvilita, dopo la notte di strazio per lei e di
allegra vendetta per lui) - E perciò... ppi carità, vo' jtavinni prima ca fa
jornu e grapunu 'i porti, in modu ca nuddu vi vidissi!.... (coprendosi il
volto con le mani) - Mancu di mia v'avissivu a fari vidiri!.... (con voce
di pianto). - Chi nn'aviti fattu, chi nn'aviti fattu, di mia?
Oraziu: E chi tantu, ppi daveru, nni si' pintuta? (con intenzione)
- E puru....
Anna: (energica) - Ah, no! Lu corpu, forsi, ma l'arma no!
Non ha accunsintutu, l'arma!.... E mi l'aviti straziatu, stanotti!... Putiti
essiri saziu!.... Vo' jtavinni, ora, vo' jtavinni!
Oraziu: Ma chi ti scanti, d' 'i genti?.... Ca mi po' vidiri nesciri?...
N' ha' paura, ca non mi vidi.
Anna: Comu, non vi vidi? Si nisciti chiù tardu, quannu tutti so'
fora....
Oraziu: Ca quali!.... Non mi vidi pirchì non nesciu.
Anna: (allibita) - Non nisciti? E chi vi vuliti ristari, cca?
Oraziu: Certu.
Anna: E comu, non pinsati ca torna iddu?
Oraziu: Ca iu ad iddu aspettu!...
Anna: (atterrita) - Ah, non vi basta chiddu c'aviti fattu di
mia?... Macari ccu iddu, ora? (angosciata) - E allura pirchì?..... Allura
pirchì?....
Oraziu: Quantu si' bona! Comu voi, ca mi bastassi? Mi basta per una
parte - e mancu m'ha' bastatu tantu bonu - ma non mi basta ppi 'n'autra... Iu 'u
sacciu, ca iddu mi fici 'a festa ccu me' mugghieri.... e accussì l'avi a sapiri
iddu. Pirchì dunca, chi soddisfazioni fussi, accussì?... A' para, avemu a essiri
(alza una mano, come se reggesse la bilancia al peso) - Vilanza: tantu di
cca e tantu di cca banna.
Anna: (come fuori di sè) - Madonna santissima! E chi pinseri
infernali vi vinni, ora? E la vostra parola? V'haiu datu tuttu chiddu ca vi
putia dari, ppi salvari ad iddu: l'anuri mia, li me' carni.... - ccu la me'
criaturedda a latu!... - E allura pirchì l'haiu fattu, iu, si mancu ha' valutu
ppi sarvari a iddu?
Oraziu: Chi vo' salvari? Cca non c'è nenti da salvari! Chi ti fiuri
ca ci avissi a fari, ad iddu, oramai?... No, nenti. Ti giuru ca non ci turcirò
un capiddu! Non l'haiu chiù, 'ssu dirittu. Pp' 'a prima parti semu a paru; mi
resta, ora, sulamenti, ca si sapissi... E mi nni vaiu.
Anna: Vi nni jti? Ma non ci pinsati ca iddu, si vi trova cca,
v'ammazza?
Oraziu: M'ammazza?... Iddu ammazza a mia?... Guarda ca 'n'autra nn'haiu
a sèntiri! D'unni veni, iddu?... Unni l'ha' passatu, 'a nuttata?... A' me'
casa... e iu cca, a' so' casa!... Ccu cu' ha' statu, iddu? Ccu me' mugghieri...
e iu haiu statu cca, ccu so' mugghieri!...
Anna: Ca allura ppi daveru vui accussì criditi d'aviri aggiustatu
tuttu cosi?
Oraziu: Tuttu cosi, cara cummaredda mia! Iddu l'avia guastatu ed iu
l'aggiustai. Scusati: l'amicizia, la stima, lu cumparaticu, l'onuri, cu' è ca l'avia
guastatu? Iddu!... E ora iu haiu misu 'a vilanza 'm paru!... Ccu 'na differenza:
ca a mia, ppi rispettu d'iddu e di vui, mancu mi passava pp' 'a testa.... e a
iddu sì!... Risposta è, 'a mia, cummari! A cc'avissi vulutu, iddu, un pisu e du'
misuri?... Non lu po' vuliri, non ti scantari!....
Anna: Maria Santissima! Vergini 'Mmaculata, e chi nni nasci, ora?
Oraziu: Non ti scantari, ca nenti mi fa! Ci parru iu: sacciu chiddu
ca ci haiu a diri! (persuasivo) - Ca metti ca iu, ora, turnassi a'
me' casa e 'u truvassi ddà, ccu me' mugghieri... Chi ci avissi a fari? Nenti,
ora!... Si ci jeva arsira, si, l'ammazzava e aveva tutta 'a ragiuni e tuttu
'u dirittu di fallu; ora non chiù. Ora nenti... Tali e quali iddu
ccu mia.... Non ti scantari, ca non po' fari e non po' diri nenti.
Anna: (tendendo l'orecchio verso l'uscio di camera) - 'U
picciriddu, 'u picciriddu chianci! (corre in camera).
SCENA II.
Oraziu solo, poi Anna e Saru.
Oraziu: (rimasto solo tentenna il capo con laido ghigno di amara
soddisfazione e di acre veleno; poi si accosta pian piano alla finestra e
l'apre, per respirare l'aria del mattino ormai chiaro. La beve a pieni polmoni,
passandosi la mano sulla fronte e sui capelli, come per rinfrancarsi al
refrigerio della frescura mattinale). - Ah, bella jurnata ha' a essiri,
chista, ppi mia!... (sospira di soddisfazione, poi si sporge a guardare sulla
strada e, poco dopo, arretra istintivamente, turbato, si frega le mani, come non
vedesse l'ora di venire alla prova, si accosta all'uscio e, come se parlasse ad
Anna). - Alluccà, alluccà!... Sta currennu dintra!
Anna: (affacciandosi all'uscio, pallida, tremante, sgomenta).
- Iddu!? Oh, Maria Santissima!
Oraziu: (nervoso) - Mi vitti, mi vitti e sta currennu!... Cca
è!... (resta un po' come smarrito nel turbamento, indeciso sul da fare).
Anna: (tentando di tirarlo dentro) - Trasiti cca, trasiti
cca, circati d'ammucciarivi!....
Oraziu: (sostenendosi, si strappa dalle mani di lei, che lo tira,
e con un riso nervoso, di sfida, ma pur di intenso turbamento) - No, ti
dicu, ca nenti mi po' fari!
Saru: (precipitandosi sulla scena, pallido d'un pallore
cadaverico, stravolto, e spianando il fucile contro Oraziu, gli grida, roco)
- Nenti ti pozzu fari?
Oraziu: (risoluto e deciso, facendosi avanti, con gran voce) -
No, nenti!
Saru: T'ammazzu comu un cani! (tira il grilletto e fa partire il
colpo che rintrona sinistro nella stanza).
Oraziu: (colpito in pieno, si porta le mani al petto e stramazza,
comprimendoselo, senza dir verbo).
Anna: (atterrita) - Ah, Saru, Saru, chi facisti?
Saru: (cadaverico, ma calmo, posando il fucile, ancora fumante
sul tavolo) - Chiddu ca non sappi fari iddu, vilunazzu!... Aveva a veniri a'
so' casa e aveva ad ammazzari comu un cani a mia, truvannumi ddà, ccu so'
mugghieri!... Iu 'u truvai cca, ccu tia e ammazzai ad iddu!
Anna: Ma a mia, iddu.... chi c'entra?!... Ah, Saru, Saru, iu ppi
tia, chi cridi? Ppi tia, ppi sarvari a tia!....
Saru: 'U sacciu, zìttiti, non parrari!... Chissa è, 'a me' forza e
'a me' ragiuni!....
Anna: Ragiuni, e comu.... Tu ca veni di ddà?.... Ti cunsumasti!...
E iu haiu datu ppi nenti lu me' onuri!....
Saru: (afferrandola) - Ah, lu to' onuri, lu sai diri!... M'
'u sai diri 'nfacci c'hai datu lu to'... onuri?!... E ti pari nenti, chistu?
Anna: Ma tu non ci avevi pigghiatu lu so'?... Iddu critti di fari
pari e patta, parrava di vilanza, ca vosi mettiri 'm paru....
Saru: Ah, di vilanza, ti parrau? Ah, si?.. 'U stissu pisu avi,
chiddu ca fici iddu e chiddu c'haiu fattu iu?...
Anna: Ma si, Saru miu, ppi la genti, ppi la genti!...
Saru: Quali genti? Davanti la giustizia ju mi nn'haju a jri!... Chi
guardamu, 'u fattu... accussì, di fora? Iu mi misi ccu so' mugghieri, iddu si
misi ccu 'a mia e semu a paru? E so' mugghieri a paru ccu tia, si po' mettiri? E
chiddu chi fici iddu, 'nfamuni, ccu tia, ccu chiddu ch'aiu fattu iu ccu so'
mugghieri? S'avissiru a parrari cc' 'u spirdatu d' 'i setti stiddi, chissu!...
Ccu Saru Mazza, hannu a parrari!... Chi parauni mi ponnnu fari, 'i genti? Cca
tu, ca si' 'na santa, e ddà ca c'è 'na cani di vanedda, ca cu' junci si la po'
pigghiari?... Ah, di vilanza, parramu? E chi hannu, 'u stissu pisu, chiddu c'haiu
fattu iu e chiddu ca fici iddu, cca? Iu c'haju statu trascinatu ppi li capiddi
d'idda.... d'idda, ca a mia mancu ppi testa, mi passava!... E m'ha' cuntatu li
passi e m'ha' vinutu a circari dintra, fora, a la stazioni mentri ca parteva, a
tutti banni!... E m'ha' tiratu lu ciatu; e m'ha' vutatu li cirivedda, senza
guardari periculu!... Macari davanti ad iddu... (guardando il cadavere, con
aria di terrore e voce cavernosa).... ca non la vidi chiù!...
Anna: (guardando il cadavere alla sua volta, si mette le mani
nei capelli e scongiura) - Maria, Maria, Saru, scappatinni!....
Saru: (c. s.) - Aspetta, ca ti dicu chistu. Chistu ca non t'
ha' a scurdari, ca è tuttu, ppi mia! (piano, sottovoce, come se il morto
potesse udire) - Chi è, 'u stissu, ah? 'U stissu di chiddu ca fici iddu?
Pensaci bonu: ca si nni vinni cca, friddu friddu (additandolo, senza osare di
guardarlo), ccu 'ssa facci di Giuda, a mettiri a la turtura a tia, santa, e
pigghiariti con la minaccia e lu terruri (gli si volta, scuotendo le pugna
sul cadavere) - Una matri, vigliaccu! Ccu la so' criatura a latu, vigliaccu!...
A la stissa vilanza ccu 'na cajorda, la vulissi mettiri?.... Iu, ca sugnu
schifiatu di li vasuna arraggiati di to' mugghieri e tu, t'hanno a vidiri,
assassinu, ccu la facci china di sgraggiuni di 'sta 'nfelici (si accalora
fino al massimo del furore e della disperazione), ca custringisti ccu la
forza, vigliaccu!....
Anna: (afferrandolo) - Chi dici, Saru, ccu cu' parri?!...
(si ode il tramestìo di passi per le scale e un vocìo confuso)..... Zittu!....
Zittu!.... Acchiana genti!....
Saru: (che si è prima ritratto, confuso, dal cadavere,
scostandola) - Vo grapi!... Cca sugnu!... Non ti scantari, sugnu prontu!...
(incrocia le braccia e attende, con suprema aria di sfida. - Anna si avvia
alla comune).
SIPARIO