pirandellu 'n SICILIANU
Liolà
Commedia
Campestre in tre atti - 1916
PRIM’ATTU
Appinnata tra la robba e lu
magasè, la stadda e lu parmentu d’
’a zâ Cruci Azzara. ’Nfunnu,
campagna cu ficudinnia, mènnuli,
olivi. A manu dritta, sutta l’appinnata,
la porta di la robba, ’na jttèna, ’u
furnu. A manu manca, la porta d’ ’u
magasè, ’a finestra d’ ’u parmentu e
n’autra finestra cu ’a grada. A
mmuru, aneddi pi li vèstii.
È di sittèmmiru, e si scaccianu li
mènnuli. Supra du’ banchi a fòrficia
stannu assittati Tuzza, la gnà Gesa,
la gnà Càrmina ’a muscardina, Ciuzza,
Luzza e Nedda e scaccianu a petra
sutta e petra supra. ’U zû Simuni
Palummu cci fa la guardia; la zâ
Cruci va e veni.
’Nterra, sacchi, gistri, coffi e
scorci.
Quannu si jsa ’u sipariu, li fimmini,
scacciannu, cantanu a coru la
«Passioni».
coru: E Maria darrè li porti,
chi sintìa li currïati:
«Nun cci dati accussì forti,
su’ carnuzzi dilicati!"
zâ cruci: (vinennu d’ ’a porta d’ ’u
magasè cu ’na coffa di mènnuli): Va’
va’, picciotti, ca l’urtimi su’! ’Na
juntidda l’unu, e cu la manu di Di’
p’ aguannu ’a scacciatina è finuta.
ciuzza, luzza, nedda: Ccà a mmia, zâ
Cruci! dassi ccà! dassi ccà!
zâ cruci: Lesti lesti, ca faciti a
tempu d’acchianari ô paisi a jìrivi
a sèntiri ’a santa missa!
ciuzza: Chi missa cchiù, zâ Cruci!
Si fici tardu!
luzza: Avanti ca nni vistemu!
gnà gesa: Già, pirchì v’aviti a
vèstiri pi sintìrivi ’a santa missa!
ciuzza: Ge’, gna comu, vistuti
accussì?
nedda: Iu, si pozzu, cci scappo
accussì comu sugnu!
Zâ cruci: Jamu, jamu, picciotti, ’un
pirdemu tempu!
coru: «O Juanni, purtamicci!»
«O Maria, ’un po’ caminari!»
don simuni: E finitila cu sta
Passioni! Mi stati stunannu di
stamatina! Scacciati senza cantari.
luzza: Tant’anni, scacciannu, s’ha
cantatu! Maria, ch’è cardaciusu
vossia! E chi è?
gnà càrmina: ’Ncapu all’arma so’,
don Simu’: ’u vidi? nni sta facennu
travagliari puro ’a santa duminica!
don simuni: Iu? Ccà, ’a zâ Cruci.
zâ cruci: Ah pi ccu’, pi mmia? Avi
tri jorna ca mi dati focu, vecchiu
rummuluni, c’aviti a vìnniri ’a
’ntrita!
don simuni: Gnursì, tutta sta bella
’ntrita, cuscina! Cchiù i vuci ca ’i
nuci.
gnà càrmina: E chi senti dici, don
Simu’, ca nun nni voli dari mancu a
bìviri comu livamu manu?
zâ cruci: Chi? V’avi a dari a bìviri,
ca fu di pattu!
don simuni: Ma chi pattu e pattu,
cuscina! Chi diciti veru? Pi quattru
scorci!
zâ cruci: Su’ chiddi chi su’, e
tantu basta. ’A prumissa è debitu. E
ora vi fazzu a vìdiri iu comu si fa.
Vu’, gnà Gesa, curriti â robba di
vostra niputi e vi faciti dari ’na
lancedda di vinu! Bedda china, ah?
Curriti!
gnà gesa: Chi curru! S’ ’un m’ ’u
cumanna iddu!
don simuni: Ah chi supra ’u seriu
allura ’un ci vuliti cridiri,
cuscina, ca sugnu cunzumatu iu
aguannu, e
chi m’hannu a scippari l’occhi, s’accattu
cchiù fruttu all’arbulu l’annu chi
veni?
ciuzza: E bonu, zû Simu’! N’atr’annu,
Diu pruvidi.
luzza: C’ ’un si sapi ’i mènnuli
comu su’?
nedda: Leggi aguannu, càrrichi l’annu
chi veni.
zâ cruci: Si sapi: un annu sì e un
annu no.
don simuni: E l’aulivi? e la vigna?
Chi cc’è sulu li mènnuli? Tutti li
cimiddi di l’aulivi mmirmicatizzi ca
fannu piatà! Ccà, basta nèsciri fora
e taliari...
gnà càrmina: Ma all’urtimata vossia
– oh! Chianci? Chi chianci? Si
chianci fa rìdiri vossia! Avi ccà ’a
parintuzza: vìdua cu ’a niputi
orfana; s’ ’a stima cci vinni
sgarrata, tuttu bbonu e binidittu.
ciuzza: Ccà a ’u sô sangu si nni
vennu: restanu ’nfamiglia.
luzza: Chi si l’avi a purtari
suttaterra?
gnà càrmina: Pi tutti sti figli chi
avi... – uh! m’ ’u fici scappari!
Li fimmini, a sta ’mprudenza d’ ’a
gnà Càrmina, restanu cugliuti
cugliuti. Lu zû Simuni, cu ll’occhi
ca jèttanu focu, si ’unchia pi
scattari; si teni pi mmiraculu; si
la scutta cu ’na gistra ca si trova
davanti li pedi sfirrànnucci un gran
càuciu e si nni trasi nn’ ’u magasè.
zâ cruci: Santa cristiana, chi
facìstivu!
gnà càrmina: Gna s’ ’u scippa di
’mmucca a la genti!
ciuzza (cu aria di ’nnuccintedda): E
chi è vrigogna p’un omu ’un aviri
figli, zâ Cruci?
zâ cruci: Pipa tu! Ca li picciotti
nni sti discursi ’un si cci hannu a
’mmiscari!
luzza: E chi cc’è?
nedda: È signu ca Diu nun cci nn’ha
vulutu dari!
luzza: E pirchì iddu allura s’ ’a
piglia cu sô muglieri?
zâ cruci: ’Nsumma, ’a vuliti finiri
vuàtri? Jti a scacciari!
ciuzza: Livamu, zâ Cruci.
zâ cruci: E facitivi arrassu!
Li tri picciotti si tiranu ’nfunnu,
attornu a Tuzza, ca ’un ha dittu una
parola e si nn ’ha statu tutta
’ngrugnata; cercanu di smòvirla a
parlari, ma Tuzza: cu ’na spinciuta
di spaddi l’alluntana; iddi allura,
ora una, ora l’autra, adasciu
adasciu, s’avvicinanu ad ascutari
zôccu dicinu ’ntra iddi ’a zâ Cruci,
la gnà Càrmina e la gnà Gesa, e po’
lu vannu a rifiriri all’autri du’ ca
nn’arrìdinu, facennu signi di nun
fàrisi sèntiri).
zâ cruci: Haju la testa tanta, soru
mia! D’ ’a matina sin ’a sira jttatu
ccà, sempri cu stu catùniu!
gnà càrmina: ’Nnomu dò Patri... e c’
’u voli di vossia ’u figliu?
gnà gesa: Gna comu! Chiancennu, ’u
voli.
zâ cruci: Chianci... semu giusti...
chianci p’ ’a robba... tanta bedda
robba, c’â sô’ morti... ’Un si nni
po’ dari paci!
gnà càrmina: E ’u lassassi chiànciri
vossia, zâ Cruci! C’ ’un è megliu
accussì pi vàutri? Anzi avi a
prigari ô Signuruzzu.. .
zâ cruci: Uh, gnà Càrmina, semu di
parenti cchiù di quantu capiddi haju
’ntesta.
gnà càrmina: E chi cci fa? sempri
quarchi cusuzza cci avi a tràsiri a
vossia, picca o assa’, secunnu ’u
gradu d’ ’a parintela. Mi nni doli
’u cori, gnà Gesa, pi vostra niputi;
ma s’ ’un cci su’ figli – taliati –
si po’ asciucari ’u mussu, accussì!
gnà gesa: E si lu carricassi ’ncoddu
lu grannissimu diavulu, a iddu e a
tutta la sò robba, gnà Càrmina! Chi
cridi? Nun nni po’ cchiù, nun nni
po’ cchiù, dda povira armuzza
’nnuccenti di me’ niputi, sempri
disgraziata di quannu nasci, sangu
miu, urfanedda di patri e di matri,
ca mi l’haju crisciutu iu, ’u sapi
Diu comu! Di chistu iddu s’apprufitta,
ch’è sula, ca ’un avi autru c’a mmia!
Vulissi vìdiri s’avissi ’u patri, s’avissi
un fratuzzu, ’un è veru c’ ’a
trattassi accussì, ca pi mmiraculu
nun si la pista sutta li pedi, e la
chiama manciammàtula... ’Un si po’
crìdiri, ’un si po’ crìdiri tutti li
disprezzi ca cci fa!
si metti a chianciri
gnà càrmina: Veru è, povira donna
Mita! Cu’ l’avìa a ddiri,
quattr’anni fa, ca parsi a tutti ’na
furtuna... Ah! «Sunnu beddi li pruna
e li cirasi...»
zâ cruci: E chi sintiti diri a la
fini, ca ’un fu veru ’na furtuna?
Ora va’, c’avemu a ddiri ca Mitidda,
no p’offènnila, bbona picciotta, ma
si putia sunnari ma’ d’addivintari
’a muglieri di don Simuni Palummu?
gnà gesa: Ma cu’ lu prigà, a iddu?
cu’ cci ’u fici fari?
zâ cruci: Si lu sannu macari li
surdi! Gna ’un semu tutti tistimonii
ccà di comu tratta la prima muglieri,
ch’era ’na vera signura, bon’arma,
donna Rusaria?...
gnà gesa: Già! Pi tutti sti figli ca
cci fici idda...
zâ cruci: Ma chi cci avîa a ffari
idda? Un filu a la porta, puvuredda!
D’idda ’un si nni putìa aspittari.
gnà càrmina: Chist’è veru, semu
giusti. E la chiancì! la chiancì!
zâ cruci: La chianci ancora! Gna si
si piglià, ccà, a Mitidda, sulu pi
cchistu! Ora vera, chi cci avissiru
mancatu partiti? Gna iu stissa,
senza tanti stoni, c’ ’un cci avissi
datu a me’ figlia? Nun vosi a nuddu!
Tutti li parenti, quannu fu, cci
manciammu la facci. Nenti. Dissi ca
’un vulia mèttiri a nn’àutra di lu
nostru rangu ô postu di la morta, e
ca si pigliava a la gnà Mita... a
donna Mita, ora, sulu p’aviri
quarchi figliu.
gnà gesa: E chi voli diri, ora, cu
stu discursu vossia, ca manca forsi
pi me’ niputi?
A stu puntu, Luzza, accustannusi pi
ascutari, nni lu vutàrisi pi fari
signu a li cumpagni, duna un
sbattuni a la zâ Cruci ca si vota
’mmipirùta e l’ammutta supra a
chiddi. Vuci e risati.
zâ cruci: Càzzica, c’ammiscaredda
chi sì! Arrassu, figlia!
gnà càrmina: Bedda sciacquata, donna
Mita... virmiglia pi daveru... vinni
saluti!
zâ cruci: E chi ven’a ddiri chistu?
gnà gesa: Ah chi ven’a ddiri, santu
Diu, ’un mi facissi parlari!...
Ven’a ddiri ca iddu è vecchiu!
zâ cruci: Unni, vecchiu? chi
vecchiu? Ah chi supra ’u seriu? Avi
tantu di spaddi puru iddu! E si
strèpita accussì p’aviri un figliu —
omu è — è signu ca sapi ca lu po’
aviri!
gnà gesa: Avi a ringraziari a Ddiu,
zâ Cruci, ca me niputi è onesta e ’a
prova nun si po’ ffari. Ma cci dicu,
priva di l’occhi, ca ’un sacciu
quali santa di lu paradisu avissi
risistutu a li maliminnitti ca cci
sta facennu stu vicchiazzu, a li
pistatini di facci davanti a
cuegghiè... Vidissi ca di l’arma
nesci, a vidìrisi accussì cimintata:
«Ah, vu’ lu figliu di mia vuliti? E
tiniti ccà ca vi lu dugnu!»
gnà càrmina: Ah, ’nzamà, Signuri!
gnà gesa: Cu’? me’ niputi?
gnà càrmina: Piccatu murtali, gnà
Gesa! Diu nun voli!
gnà gesa: Gna prima la testa, ca
fari chistu, me’ niputi!
gnà càrmina: Ah, certu, picciotta
d’oru, si cci nn’è, donna Mita,
saggia di nicaredda, ’un dicennu
mancanza...
zâ cruci: E cu’ dici di no?
gnà gesa: E puru di chistu iddu
s’apprufitta!
ciuzza: (di ’nfunnu, vidennu passari
davanti l’appinnata la zâ Ninfa cu
Paliddu, Caliddu, Tiniddu): Oh, ’a
zâ Ninfa cu ’i tri cardiddi di
Liolà!
luzza, nedda (battennu li manu): ’A
zâ Ninfa! ’a zâ Ninfa!
ciuzza: (chiamannu): Paliddu! (lu
nicareddu curri e si cci jetta
’mmrazza)
luzza: (c. s.): Caliddu! (c. s.)
nedda: (c. s.): Tiniddu! (c. s.)
zâ ninfa: Pi ccarità, picciotti,
lassàtili stari! M’hannu fattu
pàrtiri lu ciriveddu; viditi a chi
ura mi ficiru riduciri pi jìrimi a
sèntiri ’a santa missa?
ciuzza: (a Paliddu ca teni
’mmrazza): Tu a cu’ vo’ bbeni?
paliddu: A ttìa! (si la vasa)
luzza: E tu, Caliddu?
CALIDDU: A ttìa! (si la vasa)
nedda: Tiniddu, e tu?
tiniddu: A ttìa! (si la vasa)
gnà càrmina: Ih, comu pari ca su’
figli di sô pa’! Li figli di lu lupu
nàscinu cu li denti!
gnà gesa: Povira zâ Ninfa, mi pari
’a ciocca cu ’i puddicini!
zâ ninfa: Gna poviri ’nnuccintuzzi,
senza mamma, chi cc’è ffari?
gnà càrmina: E ringraziassi a Ddiu,
anzi, ca su’ tri! Cu stu principiu,
ca tutti chiddi chi cci jèttanu si
l’arricogli, putissiru essiri vinti,
trenta...
zâ cruci: (facennu attu ca cci sunnu
li picciotti): Vasciu ’u mètiri, gnà
Càrmina!
gnà càrmina: E chi cc’è ddocu? Anzi,
si vidi ca è di cuscenza...
zâ ninfa: Dici ca nn’avi a ffari un
colleggiu; cci avi a ’nsignari a
cantari; po’ si l’avi a mèttiri nnô
’na gaggia e si l’avi a purtari ô
paìsi.
ciuzza: Veru, Paliddu? Nnâ gaggia,
tu, comu un cardidduzzu? E sa’
cantari?
gnà càrmina: (accarizzannu ’i
capidduzzi di Paliddu ’mmrazza a
Ciuzza): Chistu cu’ è, ’u figliu di
Rosa ’a favarisa?
zâ ninfa: Cu’, Paliddu? E cci
criditi ca nun lu sacciu cchiù iu
stissa? Ma mi pari Caliddu, ’u
figliu di Rosa...
luzza: Cu’, chistu? Chistu, nenti!
Chistu è figliu me’! E veru,
Caliddu?
gnà gesa: Stàssitu frisca, figlia,
si fussi veru!
zâ ninfa: (risintennusi): E pirchì?
gnà càrmina: Muglieri di Liolà?
zâ ninfa: No, nenti, chistu ’un
l’aviti a ddiri, gnà Càrmina: ca si
picciottu di cori cc’è, amurusu e
rispittusu, è me’ figliu Liolà.
gnà càrmina: Amurusu? E comu! Centu
nni vidi e centu nni voli!
zâ ninfa: Pirchì ancora è signu c’
’un n’ha truvatu una (taliannu cu
’ntinzioni versu Tuzza) — chidda
c’havi a èssiri... — Va’ va’ (si
susi) lassatiminni jri, picciotti!
(s’accosta a Tuzza) — Chi ha’,
Tuzzidda? c’ ’un ti senti bbona,
figlia?
gnà càrmina: Avi ’i cirifùsculi, oj,
Tuzzidda!
tuzza: (sgarbata): ’Un haju nenti!
’un haju nenti!
zâ cruci: Lassàssila jri, zâ Ninfa,
appi ’a frevi stanotti.
gnà gesa: ’Nzumma, livamu manu
nàutri, è veru? Vegnu cu vossia, zâ
Ninfa.
gnà càrmina: Bonu facìti! Cci
arrivati p’ ’a missa dê signuri ô
paisi!
zâ ninfa: Lassatimi stari cu sta
missa dê signuri, pi ccarità! Ma ’u
sapiti ca duminicadìa passata, ’un
mi nni potti vìdiri? Nnomu dô Patri,
dô Figliu, dô Spiritu Santu... —
tintazioni di lu diavulu fu! Cu’ m’
’u dissi? L’occhi mi jeru nni li
vintagli di li signuri; mi misi a
taliari sti vintagli e nun mi potti
cchiù vìdiri ’a missa.
ciuzza, luzza, nedda: E pirchì?
pirchì?
gnà càrmina: Chi cci vitti nnê
vintagli dê signuri?
zâ ninfa: ’U diavulu, gnà Càrmina,
’un v’ ’u dissi? Comu si mmi
s’avissi assittatu a lu latu pi
fàrimi addunari di comu si facìanu
ventu li signuri! Taliati:
s’assetta
tutti li signurini schetti, accussì
fa ’u gestu di mòviri lu vintagliu
lestu lestu, fittu fittu, dicennu
appressu, attrivita, a pricipiziu
«L’ê aviri! l’ê aviri! l’ê aviri!»
Li signuri maritati accussì:
movi la manu chianu, plàcita, cu
suddisfazioni)
«iu l’haju! iu l’haju! iu l’haju!»
Mentri li poviri signuri vìdui,
’mmeci:
movi la manu cu abbannunu, di ccà e
di ddà, comu si l’avissi stuccata)
«L’avìa e lu persi! l’avìa e lu
persi! l’avìa e lu persi!»
ridinu tutti
Tintazioni di lu diavulu,
v’assicuru! E a voglia ca mi facia
’a santa cruci!
luzza: E allura, oh! megliu nàutri!
«L’ê aviri! l’ê aviri! l’ê aviri!»
ciuzza, nedda (’nsèmmula cu Luzza):
«L’ê aviri! l’ê aviri! l’è aviri!»
gnà càrmina: Bih, chi su’ cuntenti,
taliàtili!
A stu puntu, di luntanu si senti la
vuci di Liolà chi torna cantannu dô
paisi c’ ’u carrettu.
cantu di liolà: Passa vintidu’ jorna
ca ’un ti viu,
comu un canuzzu a la catina
abbaju...
gnà gesa: Oh, eccu Liolà ca torna c’
’u carrettu!
ciuzza, luzza, nedda: (currennu
davanti l’appinnata cu li picciriddi
’mmrazza): Liolà! Liolà! Liolà!
zâ ninfa: Scinniti, scinniti sti
picciliddi, picciotti, ca mi nni
curru; pi ddaveru vasannò ’un mi cci
fa arrivari cchiù a la missa!
liolà: Ih, gna bboni ccà ’i truvaru
’i matri, ’i picciotti! Ma tutti tri
’un putiti èssiri! Diu nni scanza! A
terra sta truppa!
scinnennu di ’mmrazza dê picciotti,
prima Paliddu, po’ Caliddu e po’
Tiniddu
E chistu è LI, e chistu è O e LÀ,
e tutti tri chi fannu LIOLÀ!
mentri li picciotti rìdinu e bàttinu
li manu, s’accosta a so’ matri
E vossia ancora ccà è?
zâ ninfa: Mi nni staju jennu, mi nni
staju jennu...
liolà: Unni? Chi si nni voli
acchianari ô paisi, a st’ura? Va’,
s’ ’a scurdassi ’a missa pi oj! — zâ
Cruci, vossabenedica!
zâ cruci: Santu e fatti arrassu,
figliu!
liolà: Arrassu? E si iu mi vulissi
’ncugnari?
zâ cruci: Gna pigliassi ’u
lasagnaturi e ti lu sbattissi
’ntesta!
ciuzza: Pi faricci nèsciri ’u sangu
pazzu!
liolà: Ah sì? E cci avissi piaciri
tu ca mi facissi nèsciri ’u sangu
pazzu? (l’afferra pi jucari e si la
strinci)
luzza, nedda (affirrannu a iddu pi
addifènniri Ciuzza): Oh, senza
tuccari! calamu ’i manu! calamu ’i
manu!
gnà càrmina: Chi pazzu, Maria! Va’,
lassàtilu, picciotti! ’Un ’u viditi
com’è vistutu latinu?
ciuzza: Uh, già! E chi è?
luzza: Maria Santissima, chi
galantaria!
nedda: E dd’unni sbarcà stu ’nglisi?
Chi è?
liolà: (dunniànnusi): Chi è? M’è
ffari zitu! (tutti rìdinu)
luzza, nedda: Oh! Zitu! zitu!
bàttinu ’i manu
ciuzza: Cu quali diavula di lu
’nfernu?
liolà: Cu ttia, bedda, ’un mi vo’?
ciuzza: Focu e spirdi, Signuri!
liolà: E allura cu Nedda.
nedda: Focu e spirdi!
liolà: Mancu tu, Luzza? Va’, si pi
ddaveru ti vulissi?
luzza: Mancu si mi tagliàssiru li
manu!
liolà: Pirchì sapiti ca nun vi
vogliu iu a nuddu di li tri! Ca
vasannò lu sciusciu sulu nni
vulìssivu! Ma chi nn’ê ffari di tri
scramusci comu a vàutri? ’Na
vasatedda, un pizzicuneddu, ’na
sprimutedda cci pozzu appizzari!
Ciuciareddi! Nun siti pi mmia!
Inizio pagina
D’un regnu di biddizzi e di valuri
avi a èssiri ô meno la riggina,
chidda chi mm’avi a vvinciri d’amuri,
chidda chi mm’avi a mettiri a
ccatina.
ciuzza, luzza, nedda (battennu li
manu): Ebbiva Liolà! ebbiva! ebbiva!
gnà gesa: E chi ll’avi, ’nfilati cu
’a guglia?
gnà càrmina: N’autra! n’autra, Liolà!
ciuzza, luzza, nedda: Si, sì, n’autra!
n’autra!
liolà: Haju pi ciriveddu un
firrialoru:
sciuscia lu ventu e mi lu fa girari.
Gira cu mmia lu munnu tutt’a ccoru,
e nun cc’è vversu ca si po’ firmari.
Canta n’arietta di ballu e si firrìa
’ntunnu battennu ’ncadenza li manu e
li pedi, cu li tripicciliddi ca cci
sàtanu attornu.
Oggi pi ttìa ti dicu ca nni moru,
ma tu dumani cchiù nun m’aspittari.
Haju pi ciriveddu un firrialoru,
sciuscia lu ventu e mi lu fa girari.
Ballettu cu li picciliddi c. s. Li
picciotti e la gnà Càrmina bàttinu
li manu e rìdinu, mentri la zâ Cruci
si siddia.
gnà gesa: Ah bbonu, bbonu! E accussì
tu la vo’ truvari la riggina?
liolà: E pirchì? Chi nni sapiti vu’
si ’un ’a truvavu; e si idda sapi
pirchì dicu e fazzu accussì? Lu
finciri è virtù; e cu’ ’un sapi
finciri ’un sapi rignari!
zâ cruci: Basta, basta, picciotti!
Finèmula ora! Lassàtimi arrizzittari!
gnà càrmina: Oh, ma chi veru allura
don Simuni ’un nn’avi a dari a
bìviri?
zâ cruci: Chi bìviri cchiù,
scurdativillu! Doppu chiddu chi vi
scappà dâ vucca!
gnà càrmina: Vidi ch’è bella chista!
Si fu di pattu! ’U sa’, Liolà pirchì
’un nni voli dari cchiù a bìviri,
don Simuni? Pirchì cci dissi ca ’un
avìa figli!
ciuzza: Vidi s’è raggiuni chista!
liolà: Lassati fari a mmia, c’ora
cci pensu iu!
va a la porta d’ ’u magasè e chiama
Don Simuni! Don Simu’! Ccà, vinissi
ccà, ca cc’ê ddari ’na bbona nova!
don simuni: (niscennu d’ ’u magasè)
Chi cc’è, chi ha’, pezzu di ciràulu!
liolà: Cc’è ca vinni ’na liggi nova,
zû Simuni! fatta apposta pi nnàutri,
p’alliggiriri li pupulazioni di li
Calabrii e di la Sicilia! Ma nun è
nova; cc’era, e l’avìanu livatu; ora
’a rimìsiru. Taliassi. Cu’ avi ’na
troja ca cci fa vinti purceddi, è
’na ricchizza, è veru? si li vinni,
e cchiù purceddi cci fa e cchiù
riccu è! E accussì ’na vacca, quantu
cchiù viteddi cci fa! Un povir’omu,
’mmeci, ccà, cu sti fimmini nostri,
ca Di’ nni scanza, appena unu cci
’nfrunta, patìscinu subitu di
stomacu, è ’na cunzumazioni! Ora ’u
guvernu cci ha pinsatu. Misi ’a
liggi, zû Simuni, ca ’i figli si
ponnu vìnniri! Si ponnu vìnniri. E
iu, taliassi ccà:
cci apprisenta ’i tri picciliddi
pozzu gràpiri putìa! Voli un figliu?
Cci ’u vinnu iu! Ccà, chistu.
nni piglia unu
Taliassi com’è sciacquatu! Trùgliulu
trùgliulu! Pisa vinti chila! Tuttu
muddicuni! – Tinissi: cci ’u vinnu
pi nnenti: p’ ’un varliri di vinu
cirasolu!
(Tutti ridinu, mentri lu vecchiu,
arraggiatu, si quartìa).
don simuni: Va’, vattinni, foddi! ca
’un haju piaciri di jucari cu sti
cosi iu!
liolà: E cu’ joca? Ah cci pari ca
jocu? Cci dicu pi veru! Vossia si
l’accatta si ’un nn’avi, chi ’un è
’u stissu? Pirchì si nn’avi a stari
accussì cu ’i pinni tutti arruffati
comu un capuni malatu?
don simuni: (’nfuriannusi ’ntra li
risati di li fimmini): Va’,
lassatiminni jri, va’; vasannò ’un
sacciu chiddu chi fazzu....
liolà: (tinènnulu): Nonsi, ccà! Chi
s’avi a offènniri vossia? Ccà semu
tutti a finàita, ’na ciuccata di
furioti ca facemu tutti ’na
famiglia, e una manu lava all’autra!
– Iu sugnu figliularu; vossia nun
cc’è...
don simuni: (c. s.): Cu’ t’ ’u
dissi? cu’ t’ ’u dissi? T’ ’u
vulissi fari a vìdiri iu!
liolà: (fincennusi spavintatu e
scappannu pi ripararisi darrè li
picciotti): Diu nni scanza! Oh! A
mmia? Chi voli fari vìdiri quarchi
mmiràculu vossia? (spincennu avanti
ora l’una, ora l’autra di li
picciotti) Ccà, cu cchista! cu
cchista! cu cchista!
zâ cruci: Oh! oh! picciotti, unni
semu? Finèmula cu stu jocu, ca ’un
mi piaci!
liolà: E chi cc’è ddocu, zâ Cruci?
’Ncampagna semu: acchiana e scinni:
cc’è cu’ sta ammuntata e cc’è cu’
sta appinnìnu. ’U zû Simuni sta
appinnìnu. E basta! Vicchiareddu: è
mònfrici, lascu, muddacchiaru, va’!
Si cci dunanu ’na jtata, cci resta
’u stampu.
don simuni: (assugliannusìcci cu ’na
manu jsata): E te’, pezzu di
catapezzu, ca ti lu dugnu iu lu
stampu!
liolà: (lestu, ridennu,
affirrannucci a volu lu vrazzu): Eh,
eh, zû Simuni, vivissi vinu firratu!
ciuzza, luzza, nedda: Chi è, chi è?
chi è ’u vinu firratu?
liolà: Chi è? ca piglia un pezzu di
ferru, l’arruventa, ’u metti dintra
’u bicchieri, e po’ s’ ’u vivi. Fa’
mmiraculi! – Zû Simuni, ringrazzi a
Diu c’ancora ’un ’u spussèssanu!
don simuni: Ah sì? chi m’avìssiru
puri a spussissari?
liolà: E pirchì no? Puru sta liggi
po’ vèniri dumani. Scusassi: ccà
cc’è un pezzu di terra; si vossia si
la sta a taliari senza faricci nenti,
chi cci fa ’a terra? Nenti. Comu ’a
fimmina! Chi cci duna ’u figliu? –
Vegnu iu, nni stu sô pezzu di terra;
l’azzappu; la conzu; cci fazzu un
pirtusu; cci jettu ’u civu: spunta
l’arbulu! A cu’ l’ha datu st’arbulu
’a terra? A mmia! – Veni vossia e
dici no, è miu. Pirchì? pirchì ’a
terra è sô? Ma la terra, beddu zû
Simuni, chi sapi a cu’ apparteni?
Duna ’u fruttu a cu’ la lavura!
Vossia s’ ’u piglia pirchì cci teni
’u pedi supra e pirchì ’a liggi cci
duna spadda. Ma ’a liggi dumani po’
vutari; e vossia allura l’ammùttanu
cu ’na manu, e resta ’a terra, ca
cci jettu ’u civu e sfuncia l’arbulu!
don simuni: Gna tu bbona longa ’a
sa’!
liolà: No, nenti! Di mia ’un si nn’avi
a scantari, zû Simuni! ’Un vogliu
nenti iu! Cci lu lassu a vossia di
lammicàrisi lu ciriveddu pi tutti li
sô bbeni e di jri cu l’occhi comu li
lucirtuluna!
Arsira mi curcavu a lu sirenu;
li stiddi foru ca m’arripararu:
lu litticeddu, un parmu di tirrenu;
lu chiumazzeddu, un carduneddu amaru.
Làstimi, fami, siti, cripacori:
chi mi nni ’mporta, si sacciu
cantari?
Cantu, e mi s’arricrìa tuttu lu
cori;
cantu, ed è mia la terra e miu lu
mari!
Basta ca cc’è lu suli e la saluti!
Picciotti beddi e picciliddi duci,
e ’na vicchiuzza ccà, comu a me’
matri!
abbrazza e vasa a sô matri, mentri
li picciotti bàttinu li manu; po’ si
vota a la zâ Cruci
Va’, c’avemu a ffari? zâ Cruci, chi
s’hannu a purtari ’i sacchi d’ ’a
’ntrita nnô magasè d’ ’u zû Simuni?
Pronti! Picciotti, avanti,
allistèmunni, ca ’u zû Simuni po’
nni duna a bìviri
trasi nnô magasè, e po’ d’ ’a porta
si metti a carricari supra li spaddi
di li fimmini li sacchi chini)
— Ccà, tu Nedda! Marciamu! — Ccà,
Ciuzza! Avanti! — A ttìa, Luzza!
Marche!—A vui, gnà Càrmina! Chianu!
—A vossia nicareddu, gnà Gesa! — E
chistu ch’è ’u cchiù grossu di tutti
mi lu càrricu iu! — Jamu, picciotti;
jamu, zû Simuni!
don simuni: Ora vi vegnu a portu li
grana, cuscina.
zâ cruci: Cu ’u vostru commudu,
cuscinu; ’un manca tempu...
liolà: (a la zâ Ninfa): Vossia mi
veni appressu cu ’i picciliddi, ca
unu è certu ca cci ’u vinnemu!
Vossabenedica, zâ Cruci.
s’abbia cu tutti li fimmini e lu zû
Simuni; comu tutti nèscinu di
’nfunnu, torna ’nnarrè e dici â zâ
Cruci)
Vidissi ca ora, comu m’allestu, cc’ê
vèniri a parlari.
zâ cruci: A mmia?
tuzza: (sàuta ’mpedi, arraggiata).
liolà: Oh, e chi ti piglia,
Tuzzidda? Grancu, chi fu?
zâ cruci: Chi veni a ddici stu
discursu?
liolà: Mma’, nenti, zâ Cruci ora
tornu cu ’u zû Simun, e nni parlamu.
Si nni va di ’nfunnu cu ’u saccu.
tuzza: (subitu, cu raggia): Vidissi
ca ’un ’u vogliu! nun lu vogliu! nun
lu vogliu!
zâ cruci: A ccu’? tu? a iddu?
tuzza:Cci voli vèniri a dumannari a
mmia! Nun lu vogliu!
zâ cruci: Tu chi sì pazza? Chi
ddici? E cu’ t’ ’u voli dari? Ma
dimmi ’na cosa: e comu po’ ardiri
iddu di viniriti a dumannari a mmia?
tuzza:Ma si cci dicu di no, ca nun
lu vogliu!
zâ cruci: Rispunni a mmia!
Scilirata, cu’ iddu ti mittisti? —
Ah veru allura è? — Unni? quannu?
tuzza: ’Un facissi accussì, a la
vista di tutti!
zâ cruci: ’Nfami! Scilirata, ’nfami!
Ti cunzumasti?
affirrànnula pi li vrazza e
taliànnula nni l’occhi
Dimmi chi cc’è! Ah... sì? Matri di
Diu... Matri di Diu... — Trasi
dintra, trasi dintra, trasi
dintra...
Si la strascina dintra la robba e
chiudi ’a porta. — Si sèntinu di
dintra chianti e vuci; mentri di
luntanu, d’ ’a robba d’ ’u zû Simuni
vennu canti e soni di tammuru cu ’i
ciancianeddi. Doppu un pezzu, la zâ
Cruci nesci d’ ’a robba, tutta
arrivugliuta cu li manu a li
capiddi, e comu una foddi, senza
sapiri chiddu chi ffa, si metti a
rizzittari sutta l’appannata,
firniticannu.
zâ cruci: La santa dumìnica... la
santa dumìnica... E comu s’avi a
ffari ora?... Ma i’ l’ammazzu...
l’ammazzu... Oh Signuri, tinìtimi li
manu!... Avi lu curaggiu di diri ca
la curpa è me’, svrigugnata
assassina! Me’! Pirchì m’avia misu
’ntesta di dàricci a sô ziu
Simuni... e pirchì cci l’avia misu
’ntesta puru a idda, dici...
(turnannu davanti la porta) Gna
comu, pi cchistu t’avìatu a mèttiri
cu ddu sfurcatu ’nfami?
tuzza: (affacciannusi a la porta,
tutta scapiddata, pistata, ma
attrivita comu ’na bestia feroci):
Sissi, sissi!
zâ cruci: Trasi dintra, facci
ripurbata! Nun ti fari vìdiri di mia
nni stu mumentu, ca vasannò veru
t’ammazzu!
tuzza: (tinennucci testa, pettu a
pettu): Mi lassa parlari, sì o no,
ca ’un cc’è tempu? Chi cci conchiudi
ora cu li vastunati? Mi lassassi
parlari!
zâ cruci: Ma taliati chi facci,
Signuri! Avi lu curaggiu di parlari!
E chi m’ha ddiri?
tuzza: ’Un voli sapiri pirchì mi
misi cu Liolà?
zâ cruci: Gna pirchì sì ’na
svrigugnata! ’na tinta svrigugnata,
eccu pirchì!
tuzza: Nonsi! nonsi! Pirchì quannu
’u zû Simuni, a locu di mia, si
piglià a dda santaredda di Mita, iu
sapia ca sta santaredda si facia
l’amuri cu Liolà!
zâ cruci: E chi cci trasìa cchiù
Liolà, ’na vota ca Mita s’avia
pigliatu a tô ziu Simuni?
tuzza: Chi cci trasìa? Ca cci ’u
vosi livari! Pirchì Liolà, ancora,
doppu quattr’anni, cci firriava
’ntornu, comu la farfalla a lu lumi!
E chi avia aviri allura sta morta di
fami? nun bastava lu maritu riccu?
puru l’amanti fistusu?
zâ cruci: Ah, pi cchistu ti
cunzumasti?
tuzza: Mi cunzumavu, sissi, è vero!
fu ’na raggia di cori chi m’annurbà!
Ma... pozzu cunzumari puru a idda!
Persa cci sugnu... ma pozzu jttari a
ssolu puru a idda!
zâ cruci: Chi dici? chi dici? Comu?
Nun capisci c’ora ca sì ppersa, nun
ti resta ca di maritàriti cu ddu
jaccu di furca?
tuzza: Cu’? iu? Pi ffari arrìdiri
tutti a li me’ spaddi? P’aviri un
maritu ca sarria miu e di tutti? E
nun l’ha vistu chi scialu ccà cu li
picciotti? – Mma’! Mi cuntentu
persa! ’U sapi pirchì? Pirchì lu me’
ddannu lu pozzu jttari ’ncoddu a cu’
mi lu purtà! Cunzumata iu, e
cunzumata idda! – Chistu cci vulia
diri.
zâ cruci: (stunata): E comu?... Oh
Maria, pazza mi pari...
tuzza: Chi pazza, nonsi! Vidissi ca
’u zû Simuni...
zâ cruci (c. s.): ’U zû Simuni?
tuzza: (sicutannu): ’Un avi d’ora ca
mi dici ch’è tantu pintutu d’ ’un
s’aviri pigliatu a mmia.
accumincia, cu l’occhi lustri di
malizia, a lisciarisi li capiddi e a
rifarisi lu tuppu.
zâ cruci: ’U sacciu: l’ha dittu puru
a mmia! E chi tu forsi?...
tuzza: Nonsi! Iu? Cu me’ ziu?
zâ cruci: Ma chi vo’ fari allura?
tuzza: Chi vogliu fari? Oh ma’:
quantu parenti avi ’u zû Simuni?
Cchiù di quantu capiddi avemu
’ntesta!
cci prisenta ’i capiddi ca si sta
’ntrizzannu
E figli, nenti! ’un n’avi! ’Un potti
essiri prima, po’ èssiri ora!
zâ cruci: Chi cci vulìssitu diri...
ca ’u figliu?... Va’, va’, vattinni,
tintazzioni! Tu diavulu sì!
tuzza: Mi cci jettu a li pedi...
zâ cruci: Ma s’ ’un cridi ch’è sô?
tuzza: Ch’è babba vossia! – Basta,
basta ca mi cci jettu a li pedi e
cci ’u dicu... Chi nn’avi a ffari
iddu? Iddu ’u figliu voli! E si lu
po’ aviri accussì...
zâ cruci: Trasi... trasi dintra, ca
sta vinennu cu Liolà.
Tuzza, subitu, dintra
Oh Signuri, e comu m’ê tèniri ora?
comu m’ê tèniri?
Piglia ’a scupa e si metti a scupari
tutti li scorci di li mènnuli,
fincènnusi affacinnata ca ’un nni
po’ cchiù. Vennu di ’nfunnu don
Simuni e Liolà.
liolà: (a don Simuni): Vossia cci
duna ’i grana a sô cuscina, e si nni
va, ca iu cc’ê parlari.
zâ cruci: E pirchì? Chi avi forsi
bisognu di jrisinni me’ cuscinu?
Unni semu? Ccà me’ cuscinu, pi tô
norma, è comu â sô casa! – Tu m’ha’
a parlari? – Trasiti, cuscinu,
trasiti ccà dintra, ca cc’è
Tuzzidda...
don simuni: Ch’ ’i pozzu dari a
idda, ’i grana?
zâ cruci: Si cci li vuliti dari; e
si nun ci li vuliti dari, è lu
stissu, cuscinu! C’ ’un siti ’u
patruni vu’? Putiti fari chiddu chi
vuliti... Trasiti, trasiti, quantu
sentu, ccà, zôccu m’avi a diri stu
foddi...
don simuni: Nun cci dati cuntu,
cuscina, ca vi fa firriari la testa
comu n’anìmulu; comu l’ha fattu
firriari a mmia. È foddi, foddi pi
daveru!
trasi nni la robba
liolà: (vidennu c’ ’a zâ Cruci chiuj
’a porta di la robba appena trasutu
’u zû Simuni): Gna vero foddi mi
pari ca sugnu...
zâ cruci: Chi ddici? Chi hai? Chi
mm’ha’ ddiri?
liolà: Eh... cci vulìa fari un
discurseddu, zâ Cruci, ma chi
ssacciu! mi pari... mi pari ca è
comu si già cci l’avissi fattu... –
Vossia dici ca sugnu foddi... ’u zû
Simuni dici ca sugnu foddi... e
macari iu mi pari ca ora mi staju
addunannu ch’è veru... – Cci vulìa
vìnniri ’u figliu, zâ Cruci!... –
Cchiù fuddìa di chista? – Lu voli
gratis... E mi pari ca sta circannu
la via p’avillu gratis...
zâ cruci: Ma chi diavulu dici? Chi
fa’? Sparli? Chi sta’ dicennu? Cu’
ti capisci?
liolà: Nenti, mi capisciu iu, zâ
Cruci... Vitti ca sô figlia Tuzza:
ccà... comu iu cci dissi ca cci
vulìa vèniri a parlari... chi
ssacciu! fici un satuni...
zâ cruci: Già! Mi nn’addunavu puru
iu. Chi vveni a ddiri?
liolà: E chi vveni a ddiri? Cci ’u
dumannu a vossia chi fa tràsiri cu
tanti millittarìi e cirimonii ddà
dintra ’u zû Simuni, lu quali sta
jttatu ccà d’annu e jurnata.
zâ cruci: E chi cci ha ddari cumanni
tu a me’ casa, si ’u zû Simuni sta
jttatu ccà e si trasi o nun trasi?
Chi senti diri? Chi discursu mi sta’
facennu?
liolà: ’U discursu chi cci vulìa
fari.
zâ cruci: Foddi sì!
liolà: ’U sacciu. Ma ’u me’ doviri,
zâ Cruci, l’è ffari. Nun avi a
mancari pi mmia.
zâ cruci: E chi è stu tô doviri?
liolà: Ora vegnu e cci ’u dicu.
Vossia sapi ca ’un sugnu oceddu di
gaggia. Oceddu di volu sugnu: oj
ccà, dumani ddà; a lu suli,
all’acqua, a lu ventu – cantu e mi
’mmriacu; e nun sacciu si mi
’mmriaca cchiù lu cantu o cchiù lu
suli... – Cu tuttu chistu, zâ Cruci,
sugnu ccà: mi tagliu l’ali e mi
vegnu a chiùjri di mia stissu dintra
’a gaggia. – Cci dumannu ’a manu di
sô figlia Tuzza.
zâ cruci: Chi? ’Nnomu dô Patri...
chi dici? Gna tunnu allura ’u sensu
ti partì? Me’ figlia? Iu? iu, dari
la figlia mia, a ttia? Va’ va’ va’.
Strata scanciasti! Mancu pi jucari
l’ha’ ddiri!
liolà: E già... veramenti... cosa
d’arrìdiri è... L’avissi a
ringraziari, zâ Cruci, e cci avissi
a basari ’a manu pi cchistu ca mi
sta dicennu. Ma vidissi c’a sô
figlia mi l’avi a ddari. No pi mmia
– pi idda!
zâ cruci: Pi idda? Gna ’mpisa
cchiuttostu, prima ca darla a ttia!
Tu chi dici veru? Sulu ca fussi
pazza! Una pazza sula si putissi
pigliari un furfurinu comu a ttia! E
nun ti basta d’aviri cunzumatu tri
figli di mamma? Tu sì comu la serpi
’mpasturavacchi!
liolà: Va’, si nni jssi, ca ’un haju
cunzumatu a nuddu iu!
zâ cruci: Tri figli! Chi ti nasceru
suli? o chi su’ mme’?
liolà: Eh va’, ca vossia ’u sapi di
cu’ su’, comu lu sannu tutti!
Catapanotti di foravìa... Lu mali è
furzari ’na porta chiusa e bbona
guardata; ma cu’ camina pi ’na
strata aperta e battuta... Ognunu,
anzi, cci sacciu diri, nun s’avissi
fattu scrupulu di jttari di bbanna
cu lu pedi ogni ’ntoppu di sti
strati. Iu, no. Tri armuzzi
’nnuccenti... pirchì? Stannu cu me’
matri, e nun farrìanu ’mpacciu, zâ
Cruci. Su’ masculiddi e, quannu
crìscinu, vossia ’u sapi, p’ ’a
campagna, cchiù vrazza cc’è, cchiù
rricchi semu. Massaru cci sugnu:
garzuni, jurnataru, mitateri,
putaturi, finaloru; fazzu di tuttu e
’un mi cunfunnu ma’: sugnu comu un
furnu di pasqua, e putissi mantèniri
un paisi sanu!
zâ cruci: Gna bbonu... vidi ora,
figliu, a cu’ cci l’ha’ jiri a
cuntari stu bello discursu, ca cu
mmia è tempu persu.
liolà: Zâ Cruci, vidissi ca ’un
m’avi a ddiri accussì; vidissi ca un
galantomu sugnu e ’un vogliu fari
’nfamità a nuddu, e mancu vogliu ca
nni facissiru l’autri sirvènnusi di
mia! — M’ ’u facissi diri di sô
figlia Tuzza, ’nfacci a don Simuni,
ca nun mi voli!
zâ cruci: Nun ti voli! nun ti voli!
nun ti voli! M’ ’u dissi idda
stissa, ccà, ora ora, ca ’un ti
voli! idda stissa! Lu vo’ sèntiri?
liolà: (ntra iddu, strincènnusi ’u
labbru cu du’jta): Gna allura veru
è!
fa pi jttàrisi a la porta di la
robba; ma ’a zâ Cruci, pronta, si
cci para davanti, e tutti du’
restanu a taliàrisi nnâ ll’occhi
Zâ Cruci!
zâ cruci: Chi è?
liolà: Vogliu ca mi lu dici idda,
’nfacci, e davanti a don Simuni!
zâ cruci: E batti! Nun avi cchiù chi
diriti idda! T’ ’u staju dicennu iu,
e tantu basta! Va’, vattinni;
vattinni, sai? ca è megliu pi ttia!
liolà: Sissi. Mi nni vaju. È mmegliu
pi mmia, certu; ma ’un è mmegliu pi
nn’autra; e vossia mi sapi sèntiri!
— Vidissi ca ’un cci arrinesci
bbona, zâ Cruci!
cci metti un vrazzu sutt’ô nasu
Sciauràssi ccà!
zâ cruci: (arrassànnulu): Va’, ch’ê
sciauràri!
liolà: C’ ’un ’u senti ’u fetu?
zâ cruci: Sì, di ddu malacunnutta ca
sì!
liolà: Nonsi! ’U fetu d’ ’u
mmistinu. ’Un sugnu omu, zâ Cruci,
ca perdu pi ’na mala ’mmiscata. Pi
ora, mi cogliu sta coffa e mi nni
vaju.
zâ cruci: Va bbeni, va bbeni; fatti
santu... e arrassu...
liolà: (mastichiànnu ’ntra li denti,
ridennu e pigliannula larga pi
passari davanti la porta chiusa di
la robba, canta):
Nun è cosa ca pari ora com’ora (ah
ah ah)
Scinni li scali, s’acchiani signura
(ah ah ah)
E vidi ca resti cu ’i pedi di
forààà...
gran risata finali
Vossabenedica, zâ Cruci!
Via di ’nfunnu. La zâ Cruci resta
comu pigliata ’ntesta. Dopo
tanticchia si grapi ’a porta d’ ’a
robba e nèscinu don Simuni e Tuzza;
l’una, tutta suttasupra, chiancennu;
l’autru, accigliatu e custirnatu.
Subitu la zâ Cruci fa signu a tutti
du’ di stari zitti).
don simuni: (chianu): Chi è? Chi
vulìa?
vuci di liolà: (di luntanu):
E vidi... ca resti... cu ’i pedi...
di forààà...
don simuni: (a Tuzza): Ah... cu
iddu?
Tuzza s’ammuccia ’a facci cu ’i manu
E chi forsi ’u sapi?
tuzza: (subitu): Nonsi! Nonsi! Nun
sapi nenti! ’Un ’u sapi nuddu!
don simuni: Sulu cu stu pattu,
cuscina! Ca nun l’avi a sapiri
nuddu! E lu figliu – è miu!
vuci di liolà: (di cchiù luntanu):
E vidi... ca resti... cu ’i pedi...
di forààà...
SIPARIU