ShakespeareWeb Italiano    English    Deutsch    Español    Portugues   Sicilianu   E-Mail

Home

Novelle Scritti e Discorsi

La Storia

Romanzi

Intorno Pirandello
La Biografia Teatro Nobel

La Poetica

Poesie

Audiolibri

.: Ricerca -Searching :.

 

In PirandelloWeb

 

 

pirandellu 'n SICILIANU

 

’A birritta cu i cincianeddi  - Commedia in due atti  - 1918

 

Atto Primo - Scena Quarta

 

donna biatrici e il delegatu spanò

Donna Biatrici: (affacciandosi tutta ansiosa all’uscio a destra: – Signor delegatu, signor delegatu, trasissi, trasissi ccà...
Spanò: Lei mi ha fulminato, signora! Sono ancora comu si m’avissi cadutu un tronu di chiddi scasciusi davanti li pedi – privo di Dio!
Donna Biatrici: ’Un è cchiù tempu di discurriri, signor Delegatu! È tempu di cuncirtari chiddu chi si divi fari! Si figurassi chi mi vulia purtari ccà a so’ mugghieri!
Spanò: Lui? Qua?
Donna Biatrici: Cc’è cchiù prova megghiu di chista? “Partu, e cci lassu ccà a me’ mugghieri!” Ccà, capisci? Sutta lu stessu tettu! ’Un cc’è cchiù unni arrivari!
Spanò: Ma si calmi, lei, signora! si calmi!
Donna Biatrici: Chi m’è calmari! chi m’è calmari! Mi dicissi cchiuttostu subitu subitu chiddu chi s’avi a ffari! Mi nn’ê nesciri! Cc’è dari una lezzioni chi nun si l’avi a scurdari cchiù, davanti a tuttu lu paisi!
Spanò: Ma le conseguenze, signora, le conseguenze: l’ha misuratu tutti?
Donna Biatrici: Ca m’è spàrtiri, dici lei? Sissignura! Ma accussì cu bbonu, no! Prima 1’ê spurcificari davanti ’a tuttu lu paisi e poi mi spartu! Pirchì vasinnò, si mi spartu cu ’u bbonu, sapi chi dicinu? ca ’u tortu è miu! No, no! Cci avi a essiri ’u scannulu, e grossu! L’hannu a vìdiri tutti cu è stu cavaleri Fiorica ca tutti rispettanu! – Iu cci fazzu ’a denunzia – Lei è un pubblicu funzionariu, e ’un si po’ tirari indietru.
Spanò: Va bbeni, signora... certu... si lei mi fa una denunzia...
Donna Biatrici: Cci ’a fazzu, cci ’a fazzu; mi dicissi lei stissu comu cci l’ê fari!
Spanò: Ma no... scusassi... chi cci l’ê diri puru iu comu l’avi a fari?
Donna Biatrici: (un po’ civettando, per rabbia: ’Un mi voli ajutari? – Signor Delegatu, ’un mi voli ajutari?
Spanò: Ma sì, signura, comu nun la vogghiu ajutari? Ma consideri che iu sono un amico...
Donna Biatrici: Lei avi a essiri per la giustizzia!
Spanò: Sissignora, e sono obbligato a ’un guardari nfaccia a nessuno – e vaju così, signora – a testa alta – sempri – anche davanti al Padreterno, signora! Ma per la venerazione che portu a la santa memoria di suo padre, chi fu patri anche pir mia, signora – privo di Dio, quantu mi vuliva bbeni, signura, e quanti cosi mi ’nsignò – vede, signora, anche questo, guardi... che ccerti piccoli piccati viniali...
Donna Biatrici: Piccati viniali? piccati viniali lei li chiama?
Spanò: No... eccu... sintissi... Mi lasci dire! Guardi com’è... Facissi cuntu che qua cc’è una bellissima tavula cunzata... tutto fino... tuttu sempri dilicatu... sempri pani francese... E chi voli? Ogni tantu po’ veniri lu spinnu d’un tozzu di pani niuru, di casa... Questo è!
Donna Biatrici: Ah, lei parla accussì?
Spanò: Da amico!
Donna Biatrici: Di cui? d’iddu! amicu d’iddu!
Spanò: No, signora — suo!

 

 Inizio pagina

 

Donna Biatrici: E s’è amicu miu, lei allura avi a rapprisintari la giustizzia e la forza, qua – pi mia chi sugnu una povira fimmina debbuli e sula, chi ’un mi pozzu difenniri di mia e haju bisognu d’ajutu. – Comu si fa sta denunzia?
Spanò: Per la denunzia ’un cci voli nenti. È il serviziu, signora. Si figura ch’è facili? È un serviziu delicatissimu e difficili. Bisognerebbe prima di tuttu accedere alla faccia dei luoghi... studiari la topografia — a chi cci pari? — indizii... prove...
Donna Biatrici: Tuttu pruvatu, tuttu studiatu – ’un cc’è bisognu di nenti! Lei canusci a donna Rocca ’a Saracina?
Spanò: È pirsuna nostra, signura.
Donna Biatrici: Tantu megghiu! S’ ’a mannassi a chiamari! Cci sapi diri tuttu idda, puntu pi puntu!
Spanò: Signora, ma se cci ho parlato? Siamo a giornu di tuttu, noi. Due porte abbiamo, signora. Una dalla parte di lu scagnu del cavaliere, e l’autra dâ parti di ddà, delle due stanze annesse allo scagno, abitazioni di don Nociu Pàmpina. Or dunque. C’è una porta di mezzu, tra lu scagnu e li du’ cammari di don Nociu: porta, chi don Nociu soli chiudiri di ccà, dalla parte di lu scagnu, cu la stanga e lu catinazzolu. Va beni? Or dun-que. Lei cci va cu li guardii contemporaneamenti da le dui parti? Che nn’è viene? Che quelli nun àprinu mancu si veni Diu, si prima nun hannu richiusu sta porta di nmezzu, facennusi attruvari, unu di ccà e l’autra di ddà!
Donna Biatrici: E allura ’un cc’è rimediu?
Spanò: ’Un cc’è rimedio? Ncà qui sta l’uomo dell’arte. Nel trovare il rimedio. Si lei, per esempiu, avissi ’a chiavi d’ ’u scagnu...
Donna Biatrici: L’haju! l’haju! Mi l’avi a purtari don Nociu, ora, prima di partiri! L’aspettu!
Spanò: Don Nociu cci porta ’a chiavi?
Donna Biatrici: M’ ’u dissi iddu, senza dumannariccilla iu! Mi la voli vèniri a purtari iddu, pi forza! Iu anzi nun vulia!
Spanò: Nun capisciu! E allura? Allura lei po’ essiri cchiù chi sicura che don Nociu non avi il benché minimu sospetto, signura.

Donna Biatrici: Ma chi dici? E pirchì mi vulia purtari ccà allura ’a sò mugghieri?
Spanò: Ncà picchi... pirchì... cci l’è... perché nel paese è notorio a tutti, signora...
Donna Biatrici: Ch’iu sugnu gilusa, è veru? E pi livarimi ogni pretestu... Ma cu sta scusa ch’iu sugnu gilusa, iddu fa tuttu chiddu chi voli! Cci ’u dimostru iu ora però, a tuttu ’u paisi, si sugnu gilusa a tortu o a raggiuni! Lei dici ca ’un cc’è cchiù difficoltà, avennu ’a chiavi, è veru? Apri ’u scagnu, prima ca iddu avissi ’u tempu di chiudiri ’a porta di mezzu, e...
Spanò: (con un sorriso di compatimento: Ah, chi apru? Già, apru! E chi è stupidu ’u cavaleri, ca trasi nn’idda, chiujennu sulu a chiavi ’a porta d’ô scagnu? Cci metti puru ’u palettu, signura! E chi grapu allura iu? comu grapu? E ffari li ’ntimi, attirrari la porta, e nni stu frattempu, ’u cavaleri avi tuttu ’u tempu di chiudiri, di metterci ’a stanga e ’u catinazzu. — Non si fa così, signora! E allura facili sarria, fari ’u diligatu...
Donna Biatrici: E comu si fa, comu si fa allura?
Spanò: Comu si fa!... Il cavalieri arriva a li deci? Unu avi a èssiri già lì dentro ammucciatu nnô cammarinu unni ’u cavaleri teni ’a pressa, mezz’ora prima, alle nove e mezzu. È tuttu fattu. Si piglia nell’ala!
Donna Biatrici: (contentissima, esultante, in gran fretta: Mi facissi fari... mi facissi fari ’a denunzia...
(Si sente sonare il campanello).
Spanò: Mi pari ca sonanu.
Donna Biatrici: Sissi, chistu è don Nociu chi mi porta ’a chiavi! Si ritirassi, si ritirassi ccà un momento...
Spanò: Si piglia nell’ala — ha capito?
Via in fretta per l’uscio a destra.

 

 

 

1918

A birritta cu i cincianedDI

da

INTRODUZIONE

ATTO PRIMO

SCENA PRIMA

SCENA SECONDA

SCENA TERZA

SCENA QUARTA

SCENA QUINTA

ATTO SECONDO

SCENA PRIMA

SCENA SECONDA

SCENA TERZA

SCENA QUARTA

SCENA QUINTA

pirandellu 'n SICILIANU

luiggi pirandellu

1916

LIOLA'

1917

A birritta cu i cincianedDI

1917

A' PATENTI

1925

A' GIARRA