|
pirandellu 'n SICILIANU
’A birritta cu i cincianeddi -
Commedia in due atti - 1918
Per tutti e due gli
atti, un salotto in casa
Fiorìca arredato
riccamente all’uso
provinciale. Uscio
comune in fondo, usci
laterali a destra e a
sinistra, con tende.
Atto Primo - Scena
Prima
La si-donna biatrici,
donna rocca, la gnà
momma
Al levarsi della tela,
la si-donna Biatrici,
seduta sul divano,
piange perdutamente;
donna Rocca, seduta di
faccia a lei, la guarda
contrariata.
Gnà Momma: E cuntenti,
ora? ’U vidi? Ma cc’è
cuscenza a fari chiddu
chi vussia sta facennu?
Cci pinsassi, donna
Rocca, ca un pisu granni
assai si sta mittennu
vossia ’ncapu all’arma!
Attizzari stu focu!
cunsumari una famigghia!
Donna Rocca: (alzandosi
minacciosa: Oh, gnà
Momma, chi diavulu
diciti? Pisu all’arma...
cuscenza... — Mi facissi
’u piaciri, signura...
Donna Biatrici: (sempre
piangendo: ’Un ci dati
cuntu, donna Rocca.
Donna Rocca: No, no,
voscenza m’avi a fari ’u
piaciri, cci avi a diri
ccà chi iu haiu fattu
chiddu chi voscenza m’ha
cumannatu, né cchiù né
menu, e senza ’ntentu e
senza ’ntressu! Cu’ sa
vi criditi, gnà Momma!
Donna Biatrici: Basta,
donna Rocca! Ccà vui ’un
aviti a dari cuntu a
nuddu.
Gnà Momma: Ncà certo: iu
tinta serva sugnu, di
voscenza, signurina: chi
avi a dari cuntu a mia?
Ma a Diu, sì — mi
pirdunassi ca ’u dicu —
pirchì a Diu, donna
Rocca, cci avemu a dari
cuntu tutti!
Donna Rocca: (con gran
voce: E sugnu pronta a
dariccillu!
Donna Biatrici: Nsumma,
basta, unni semu? (a la
gnà Momma) Vui, fora!
’Ncucina! E facitivi
l’affari vostri!
Donna Rocca: Voscenza
no, m’avi a scusari!
(afferra e ferma per il
braccio la gnà Momma)
Ccà, gnà Momma! – L’arma
l’avemu tutti, servi e
patruna, davanti a Diu;
e iu nun vogghiu
chiàcchiari e stoni
quannu si parla di
cuscenza. Qual’è ’a
cuscenza? ’a vostra, gnà
Momma, ca viditi ccà ’a
vostra patruna chiànciri
lacrimi di sangu, patìri
peni di ’nfernu, e cci
diciti: – "Nenti è!
Pacenza, signurina!
L’offrissi a Ddiu?" –
Chista è ’a cuscenza?
Gnà Momma: Ah, qual’è?
sicuru ch’è chista, pi
cu’ avi timuri di Diu!
Ncà un semu ccà pi
patiri? pi pigghiarinni
’nsanta paci tuttu
chiddu chi Diu nni
manna?
Donna Rocca: Bellu!
bellu!
Donna Biatrici:
(contemporaneamente:
Stativi zitta! Diu? chi
cc’entra Diu? Vui
offinnìti a Diu parlannu
accussì! Un omu vi
scarpisa, vi pista sutta
li pedi, è Diu? chi
cc’entra Diu?
Gnà Momma: Nonsi, avi
raggiuni; ma iu dicu ca
l’avemu a offrìri a Diu,
signurina! E quannu mai
l’omini, scusassi, s’hannu
pigghiatu accussì di
frunti, a ’mmèstiri?
Usari la forza cu cu’ è
cchiù forti di nui?
Chianu chianu, di latu,
signurina, cu lu versu e
la manera si riportanu a
la bona strata, l’òmini,
a la casuzza...
Donna Rocca: E già! E pi
essiri accussì tutti li
fimmini, l’omini su’
arriddutti ca ’un si
ponnu cchiù tèniri e nni
trattanu comu pezzi di
pedi!
Gnà Momma: Chistu,
’ncuscenza, ’a signurina
ccà ’un lu po’ diri, ca
è trattata comu una
riggina! ’U cavaleri è
prudenti; ’u cavaleri la
rispetta, e ’un cci ha
fattu mancari mai nenti!
Donna Biatrici: Chi
diciti! Prudenza, già!
rispettu, abbunnanza; ’a
casa china! E fora iddu
chi fa? E la me’ paci? e
lu me’ cori? Taliati
dintra vui, e chiddu di
fora l’ammucciati?
Donna Rocca: Si chiama
cuscenza chista? Crivu
d’occhi, si chiama.
Attuppari ’u suli cu ’a
riti! Cuscenza... Pi
vostra norma, ’a sacciu
sèntiri di n’autra
manera iu, gnà Momma! Cu
mmia ’un s’ammuccia
nenti, e l’omini cci
hannu picca chi fari cu
mmia: – Li fazzu trimari!
E si li putissi scannari
tutti, sarria lu me’
fistinu! – A li curti.
Ccà ’a patruna mi mannau
a chiamari. Siti vinuta
vui, è veru? A
chiamarimi â casa?
Gnà Momma: Cumannata,
’un nni potti fari ô
menu.
Donna Biatrici: Donna
Rocca, ma vui pi daveru
cu idda vuliti sicutari
a parlari?
Donna Rocca: Nonsi, pi
faricci vidìri. Ccà,
donna Rocca appi un
cumannu.
Gnà Momma: E cu’ cci
dici di no?
Donna Rocca: — «Donna
Rocca — (paroli d’ ’a
signurina) – m’aviti
ajutari! Me’ maritu...
cu chista... accussì e
accussì... M’aviti a
sapìri a diri s’è veru,
pirchì di stu ’nfernu iu
mi nni vogghiu nèsciri»
– Mi dissi accussì?
Donna Biatrici: Si, sì,
e mi nni vogghiu nèsciri!
mi nni vogghiu nèsciri
ora ora, una vota e pi
sempri!
Gnà Momma: (con le mani
alla testa: Matri di Diu!
Donna Rocca: Ma chi
matri di Diu! — Quannu
ntra una casa trasi la
gilusia – taliati
(sbatte le mani) –
spiddìu. – Finisci pi
una, accumincia pi n’autra.
Tirrimotu perpetuu.
Megghiu scapparisinni,
v’ ’u dici donna Rocca
’a Saracina! Cci fussiru
figghi p’ ’u mezzu,
avissivu raggiuni vui.
Gnà Momma: Ah, chistu è
tuttu lu guaju!
Donna Rocca: Ah, i
figghi, si sapi,
attàccanu manu e pedi a
una povira matri; e pi
l’amuri dê figghiuzzi
una matri si cunsigna
accussì, ligata, a so’
maritu, comu a li judè,
e ci dici macari:
«Ammazzatimi!» Ma ccà
figghi, pi grazia di Diu,
’un cci nni sunnu. E
pirchì avi a cripari
’ncorpu sta povira
signura? Si dici ca si
nni voli nèsciri.. .
Donna Biatrici: Subbitu,
gnorsì, subbitu, donna
Rocca! ’Un mi pari l’ura!
Gnà Momma: Ma voscenza
dici accussì, e intantu
chianci.
Donna Biatrici: Chianciu
di raggia, chianciu!
Nisciti fora!
Gnà Momma: Mi nni vaju,
sissi... A voscenza cci
brucia lu cori; ma
vidissi ca d’amuri
chianci voscenza...
Donna Biatrici: Iu, d’amuri?
iu? Si l’avissi ccà, lu
squartirria!
Gnà Momma: Ncà giustu pi
chistu, signurina!
Donna Biatrici: Nisciti
fora, vaju dittu! —
Donna Rocca, diciti chi
dumani stissu li pozzu
pigghiari ’nghiazzu a
tutti dui?
Donna Rocca: Comu du’
ocidduzzi nni lu nidu. A
chi ura arriva ’u
signurinu di Catania?
Donna Biatrici: Versu li
deci.
Donna Rocca: A li deci e
mezzu facissi cuntu chi
voscenza li po’
pigghiari a occhi
chiusi, belli vivi vivi!
’Un avi a fari autru c’
’a denunzia a ’u
diligatu. Pi tuttu ’u
restu, cci pensu iu.
Sintissi ccà: è veru ca
’u signurinu prima di
jiri a Catania avia a
passari di Palermu?
Donna Biatrici: È veru.
Pirchì?
Donna Rocca: Nenti.
Pirchì a idda cci
promisi chi cci avirria
purtatu un certu rigalu
di Palermu.
Donna Biatrici: Sapiti
puru chistu?
Donna Rocca: Sissignura.
Donna Biatrici: Un
rigalu?
Donna Rocca: Sissignura.
Un guiè cu ’i pinnenti.
Gnà Momma: Vossia ’un è
fimmina, è diavulu!
Donna Rocca: Scrivissi
’a denunzia.
Donna Biatrici: Gnurnò,
gnurnò, è megghiu... —
staju scattannu — è
megghiu ca fazzu vèniri
ccà ’u diligatu. ’U
diligatu Spanò,
affizziunatu nostru, da
me’ casa. Divi tuttu a
me’ patri bon’arma. M’
’u dirà iddu ’a
denunzia, comu l’ê fari.
Anzi, jiti vui, donna
Rocca, a chiamarimillu.
Gnà Momma: Signurina
mia, pi carità, pinsassi
a lu scànnulu!
Donna Biatrici: ’Un mi
nni ’mporta nenti!
Gnà Momma: Ma chi tacca
cci voli mettiri
voscenza a lu signurinu,
’nfacci a tuttu lu paisi?
Donna Biatrici: Chidda
chi si merita!
Gnà Momma: Vidissi chi
voscenza si cunsuma!
Donna Biatrici: Mi
liberu! mi liberu! mi
liberu! — Jiti, donna
Rocca, ’un pirdemu cchiù
tempu!
Gnà Momma: Ma a iddu,
signurina, scusassi, a
lu maritu di sta bona
fimmina, s’è veru — a
don Nociu Pàmpina,
voscenza cci sta
pinsannu?
Donna Biatrici: Haiu
pinsatu a tuttu, pur’ a
iddu, ’un v’ammiscati!
Sacciu unni l’haju ’a
mannari dumani.
Donna Rocca: E chi cc’è
bisugnu di mannarlu? Cci
pensanu iddi a mannarlu.
Facissi cuntu ch’appena
’u patruni arriva e
acchiana a lu scagnu —
iddu vota.
Gnà Momma: Cui? don
Nociu? Vossia è foddi!
Chi cci voli dari a
sèntiri â signurina, chi
don Nociu sapi tuttu e
si sta zittu?
Donna Rocca: Ma stativi
zitta vui, ca ’un sapiti
nenti!
Gnà Momma: Vidissi ca
vossia sbagghia!
sbagghia di grossu!
Vidissi ca don Nociu
s’ha guardatu sempri la
mugghieri comu la vista
di l’occhi!
Donna Rocca: Già,
appuntu! Comu ’a vista
di l’occhi... È orbu. Cu
ddu paru d’occhiali ca
mi pari un varvajanni...
Gnà Momma: Gisuzzu e
Maria! Chi voli fari
nasciri sta fimmina! Pi
carità, signurina mia,
’un cci dassi ’ntisa!
Voscenza lu cunusci, a
don Nociu. E a sirvizziu
d’ ’u cavaleri; ma avi
una testa ca Diu nni
scanza! E si cci firria
lu ciriveddu...
Donna Rocca: Già!
Finisci a jocu di focu:
pim! pam! Livàtivi. Ah
chi è, ca vidi a sô
mugghieri cu l’oricchini
di signura, quattru
aneddi nne’ jita, cci
vidi dumani ’u gulè cu
’i pinnenti, e cridi, è
veru? ca si l’ha
accattatu idda cu ’i so
risparmii? Livàtivi, vi
dicu. Ogni vota ca ’u
patroni è a lu scagnu,
iddu è sempri mmezzu a
li strati, cu tantu di
testa all’aria, chi va
firriannu di ccà e di
ddà.
Gnà Momma: Cumannatu, lu
galantomu! mannatu a
sirvizziu! Si lu tennu
pi cchistu! Ma ’u sannu
tutti ca ogni vota ca
nesci, jisa ’a stanga e
la metti a la porta d’
’a so càmmara allatu.
Donna Rocca: Gnursì, e
’u patruni ’a leva.
Gnà Momma: Ma si cci
’nfila puri ’u
catinazzeddu!
Donna Rocca: E ’u
patroni avi ’a chiavi.
Inizio pagina
Donna Biatrici: Ma nsumma, la
finiti? V’haju dittu di jirivinni e
d’ ’un v’ammiscari! Itivinni
’ncucina!
a donna Rocca
A don Nociu si leva di ’nmezzu: ’u
fazzu pàrtiri stasira stissu. —
Anzi... gnà Momma! viniti ccà... Ah,
ma... ’un v’arrisicati di faricci
capiri! Mi pozzu fidari di vui?
Gnà Momma: Signura, mi passa lu
cori! Iu l’haiu tinuta ’nmvrazza di
quannu voscenza avia dui annuzzi...
’Un si voli fidari di mia?
piange
Donna Biatrici: Bonu, bonu, ’un
chianciti!
Gnà Momma: Macari voscenza si nni
fidassi a tinuri d’ ’u bbeni chi cci
vogghiu, ca cci darria lu me’ ciatu
pi falla cuntenti! Ma iu cci dicu di
stan attenta a chiddu chi ffa!
Voscenza avi un fratuzzu; avi la
matri: si cunsigghiassi cu iddi, ca
sunnu ’u sô sanguzzu e nun la ponnu
’ngannari!
Donna Biatrici: Vajiti! vajiti, ’un
vogghiu sèntiri cchiù a nuddu!
L’aviti ’ntisu ca l’ê finiri? l’ê
finiri e ’un si nn’avi a parlari
cchiù! Bellu frati haju iu! E me
matri, povira vecchia... Comu s’ ’un
sapissi chiddu chi mi dirrìanu: —
«Eh bonu... E chi voi? Chiudi
l’occhi... Omini!...’Un ti leva
nenti!...» E iu staju scattannu, ccà!
Iu haju la tintazzioni d’ammazzallu
ogni notti, donna Rocca...
Donna Rocca: L’avi a diri a mmia?
Donna Biatrici: Quannu mi lu vìu
allatu nni lu lettu, chi dormi e
agghiutti ’nsonnu accussì, comu si
surchiassi, biatu; mentri iu mi
sbattulìu di ccà e di ddà e mi sentu
crisciri l’ugna... Avi a finiri! avi
a finiri! — a la gnà Momma
— Jitimi a chiamari a don Nociu!...
E vui, donna Rocca, nn’ô diligatu
Spanò: ’u prigati a nomu miu di
vèniri ccà.
Donna Rocca: Arriversa, signura.
Donna Biatrici: Chi veni a diri
arriversa?
Donna Rocca: Cci mannassi ’a gnà
Momma nno’ diligatu, ca pi don Nociu
cci pensu iu.
Donna Biatrici: (a la gnà Momma): E
cci sapiti jiri vui nno’ diligatu?
Gnà Momma: Cumu ’un cci sacciu jiri?
— Si voscenza m’ ’u cumanna...
Donna Rocca: Signura, ’un s’avi a
mèttiri ’ntesta... — e mancu vui,
gnà Momma — chi ccà avi a nasciri pi
forza quarchi traggedia. — Nenti —
Voscenza una lizzioni cci avi a dari,
e basta. — ’U sapi a me’ maritu?
Sunnu quattr’anni ca lu jittai a
pidati fora dâ porta. Mi veni ancora
d’appressu comu un cagnuleddu, e ’un
s’alluntana chi quannu mi votu, lu
guardu accussì
atteggiamento feroce, mani al fianco
— e trema! — ’Na lizziunedda. S’arridducinu
cu ’a cuda ’nmezzu i gammi, ch’è un
piaciri! — Basta. Mi nni vaju. Semu
’ntisi, è veru? Voscenza è ferma?
’Un facemu ca...
Donna Biatrici: Fermissima!
fermissima!
Donna Rocca: Pi dumani?
Donna Biatrici: Pi dumani, gnursì!
Donna Rocca: Baciu li manu. Cci v’è
chiamu a don Nociu.
S’avvia per l’uscio in fondo. Prima
che ci arrivi, una forte
scampanellata alla porta.
Donna Rocca: Oh. Sònanu.
Donna Biatrici: Aspittati, gnà Momma.
Forsi è me’ frati Fifi. S’è iddu...
le fa cenno di tacere
Gnà Momma: E chi mi l’avi a diri? Si
voscenza ’un voli...
Via per l’uscio in fondo.
Donna Biatrici: ’U fici veniri iu,
pi cuncirtari ’a partenza di don
Nociu.
Donna Rocca: E chi cci nn’era
bisognu? Megghiu essiri picca,
signura, nni ’sti cosi! ’Un bastava
ca cc’era a gna Momma?
Donna Biatrici: ’A gnà Momma è
fidata. Pi me’ frati, lassati fari:
è una pinsata mia...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|