ShakespeareWeb Italiano    English    Deutsch    Español    Portugues   Sicilianu   E-Mail

Home

Novelle Scritti e Discorsi

La Storia

Romanzi

Intorno Pirandello
La Biografia Teatro Nobel

La Poetica

Poesie

Audiolibri

.: Ricerca -Searching :.

 

In PirandelloWeb

 

 

pirandellu 'n SICILIANU

 

’A birritta cu i cincianeddi  - Commedia in due atti  - 1918

 

Per tutti e due gli atti, un salotto in casa Fiorìca arredato riccamente all’uso provinciale. Uscio comune in fondo, usci laterali a destra e a sinistra, con tende.

 

Atto Primo - Scena Prima

 

La si-donna biatrici, donna rocca, la gnà momma

Al levarsi della tela, la si-donna Biatrici, seduta sul divano, piange perdutamente; donna Rocca, seduta di faccia a lei, la guarda contrariata.

Gnà Momma: E cuntenti, ora? ’U vidi? Ma cc’è cuscenza a fari chiddu chi vussia sta facennu? Cci pinsassi, donna Rocca, ca un pisu granni assai si sta mittennu vossia ’ncapu all’arma! Attizzari stu focu! cunsumari una famigghia!
Donna Rocca: (alzandosi minacciosa: Oh, gnà Momma, chi diavulu diciti? Pisu all’arma... cuscenza... — Mi facissi ’u piaciri, signura...
Donna Biatrici: (sempre piangendo: ’Un ci dati cuntu, donna Rocca.
Donna Rocca: No, no, voscenza m’avi a fari ’u piaciri, cci avi a diri ccà chi iu haiu fattu chiddu chi voscenza m’ha cumannatu, né cchiù né menu, e senza ’ntentu e senza ’ntressu! Cu’ sa vi criditi, gnà Momma!
Donna Biatrici: Basta, donna Rocca! Ccà vui ’un aviti a dari cuntu a nuddu.
Gnà Momma: Ncà certo: iu tinta serva sugnu, di voscenza, signurina: chi avi a dari cuntu a mia? Ma a Diu, sì — mi pirdunassi ca ’u dicu — pirchì a Diu, donna Rocca, cci avemu a dari cuntu tutti!
Donna Rocca: (con gran voce: E sugnu pronta a dariccillu!
Donna Biatrici: Nsumma, basta, unni semu? (a la gnà Momma) Vui, fora! ’Ncucina! E facitivi l’affari vostri!
Donna Rocca: Voscenza no, m’avi a scusari! (afferra e ferma per il braccio la gnà Momma) Ccà, gnà Momma! – L’arma l’avemu tutti, servi e patruna, davanti a Diu; e iu nun vogghiu chiàcchiari e stoni quannu si parla di cuscenza. Qual’è ’a cuscenza? ’a vostra, gnà Momma, ca viditi ccà ’a vostra patruna chiànciri lacrimi di sangu, patìri peni di ’nfernu, e cci diciti: – "Nenti è! Pacenza, signurina! L’offrissi a Ddiu?" – Chista è ’a cuscenza?
Gnà Momma: Ah, qual’è? sicuru ch’è chista, pi cu’ avi timuri di Diu! Ncà un semu ccà pi patiri? pi pigghiarinni ’nsanta paci tuttu chiddu chi Diu nni manna?
Donna Rocca: Bellu! bellu!
Donna Biatrici: (contemporaneamente: Stativi zitta! Diu? chi cc’entra Diu? Vui offinnìti a Diu parlannu accussì! Un omu vi scarpisa, vi pista sutta li pedi, è Diu? chi cc’entra Diu?
Gnà Momma: Nonsi, avi raggiuni; ma iu dicu ca l’avemu a offrìri a Diu, signurina! E quannu mai l’omini, scusassi, s’hannu pigghiatu accussì di frunti, a ’mmèstiri? Usari la forza cu cu’ è cchiù forti di nui? Chianu chianu, di latu, signurina, cu lu versu e la manera si riportanu a la bona strata, l’òmini, a la casuzza...
Donna Rocca: E già! E pi essiri accussì tutti li fimmini, l’omini su’ arriddutti ca ’un si ponnu cchiù tèniri e nni trattanu comu pezzi di pedi!
Gnà Momma: Chistu, ’ncuscenza, ’a signurina ccà ’un lu po’ diri, ca è trattata comu una riggina! ’U cavaleri è prudenti; ’u cavaleri la rispetta, e ’un cci ha fattu mancari mai nenti!
Donna Biatrici: Chi diciti! Prudenza, già! rispettu, abbunnanza; ’a casa china! E fora iddu chi fa? E la me’ paci? e lu me’ cori? Taliati dintra vui, e chiddu di fora l’ammucciati?
Donna Rocca: Si chiama cuscenza chista? Crivu d’occhi, si chiama. Attuppari ’u suli cu ’a riti! Cuscenza... Pi vostra norma, ’a sacciu sèntiri di n’autra manera iu, gnà Momma! Cu mmia ’un s’ammuccia nenti, e l’omini cci hannu picca chi fari cu mmia: – Li fazzu trimari! E si li putissi scannari tutti, sarria lu me’ fistinu! – A li curti. Ccà ’a patruna mi mannau a chiamari. Siti vinuta vui, è veru? A chiamarimi â casa?
Gnà Momma: Cumannata, ’un nni potti fari ô menu.
Donna Biatrici: Donna Rocca, ma vui pi daveru cu idda vuliti sicutari a parlari?
Donna Rocca: Nonsi, pi faricci vidìri. Ccà, donna Rocca appi un cumannu.
Gnà Momma: E cu’ cci dici di no?
Donna Rocca: — «Donna Rocca — (paroli d’ ’a signurina) – m’aviti ajutari! Me’ maritu... cu chista... accussì e accussì... M’aviti a sapìri a diri s’è veru, pirchì di stu ’nfernu iu mi nni vogghiu nèsciri» – Mi dissi accussì?
Donna Biatrici: Si, sì, e mi nni vogghiu nèsciri! mi nni vogghiu nèsciri ora ora, una vota e pi sempri!
Gnà Momma: (con le mani alla testa: Matri di Diu!
Donna Rocca: Ma chi matri di Diu! — Quannu ntra una casa trasi la gilusia – taliati (sbatte le mani) – spiddìu. – Finisci pi una, accumincia pi n’autra. Tirrimotu perpetuu. Megghiu scapparisinni, v’ ’u dici donna Rocca ’a Saracina! Cci fussiru figghi p’ ’u mezzu, avissivu raggiuni vui.
Gnà Momma: Ah, chistu è tuttu lu guaju!
Donna Rocca: Ah, i figghi, si sapi, attàccanu manu e pedi a una povira matri; e pi l’amuri dê figghiuzzi una matri si cunsigna accussì, ligata, a so’ maritu, comu a li judè, e ci dici macari: «Ammazzatimi!» Ma ccà figghi, pi grazia di Diu, ’un cci nni sunnu. E pirchì avi a cripari ’ncorpu sta povira signura? Si dici ca si nni voli nèsciri.. .
Donna Biatrici: Subbitu, gnorsì, subbitu, donna Rocca! ’Un mi pari l’ura!
Gnà Momma: Ma voscenza dici accussì, e intantu chianci.
Donna Biatrici: Chianciu di raggia, chianciu! Nisciti fora!
Gnà Momma: Mi nni vaju, sissi... A voscenza cci brucia lu cori; ma vidissi ca d’amuri chianci voscenza...
Donna Biatrici: Iu, d’amuri? iu? Si l’avissi ccà, lu squartirria!
Gnà Momma: Ncà giustu pi chistu, signurina!
Donna Biatrici: Nisciti fora, vaju dittu! — Donna Rocca, diciti chi dumani stissu li pozzu pigghiari ’nghiazzu a tutti dui?
Donna Rocca: Comu du’ ocidduzzi nni lu nidu. A chi ura arriva ’u signurinu di Catania?
Donna Biatrici: Versu li deci.
Donna Rocca: A li deci e mezzu facissi cuntu chi voscenza li po’ pigghiari a occhi chiusi, belli vivi vivi! ’Un avi a fari autru c’ ’a denunzia a ’u diligatu. Pi tuttu ’u restu, cci pensu iu. Sintissi ccà: è veru ca ’u signurinu prima di jiri a Catania avia a passari di Palermu?
Donna Biatrici: È veru. Pirchì?
Donna Rocca: Nenti. Pirchì a idda cci promisi chi cci avirria purtatu un certu rigalu di Palermu.
Donna Biatrici: Sapiti puru chistu?
Donna Rocca: Sissignura.
Donna Biatrici: Un rigalu?
Donna Rocca: Sissignura. Un guiè cu ’i pinnenti.
Gnà Momma: Vossia ’un è fimmina, è diavulu!
Donna Rocca: Scrivissi ’a denunzia.
Donna Biatrici: Gnurnò, gnurnò, è megghiu... — staju scattannu — è megghiu ca fazzu vèniri ccà ’u diligatu. ’U diligatu Spanò, affizziunatu nostru, da me’ casa. Divi tuttu a me’ patri bon’arma. M’ ’u dirà iddu ’a denunzia, comu l’ê fari. Anzi, jiti vui, donna Rocca, a chiamarimillu.
Gnà Momma: Signurina mia, pi carità, pinsassi a lu scànnulu!
Donna Biatrici: ’Un mi nni ’mporta nenti!
Gnà Momma: Ma chi tacca cci voli mettiri voscenza a lu signurinu, ’nfacci a tuttu lu paisi?
Donna Biatrici: Chidda chi si merita!
Gnà Momma: Vidissi chi voscenza si cunsuma!
Donna Biatrici: Mi liberu! mi liberu! mi liberu! — Jiti, donna Rocca, ’un pirdemu cchiù tempu!
Gnà Momma: Ma a iddu, signurina, scusassi, a lu maritu di sta bona fimmina, s’è veru — a don Nociu Pàmpina, voscenza cci sta pinsannu?
Donna Biatrici: Haiu pinsatu a tuttu, pur’ a iddu, ’un v’ammiscati! Sacciu unni l’haju ’a mannari dumani.
Donna Rocca: E chi cc’è bisugnu di mannarlu? Cci pensanu iddi a mannarlu. Facissi cuntu ch’appena ’u patruni arriva e acchiana a lu scagnu — iddu vota.
Gnà Momma: Cui? don Nociu? Vossia è foddi! Chi cci voli dari a sèntiri â signurina, chi don Nociu sapi tuttu e si sta zittu?
Donna Rocca: Ma stativi zitta vui, ca ’un sapiti nenti!
Gnà Momma: Vidissi ca vossia sbagghia! sbagghia di grossu! Vidissi ca don Nociu s’ha guardatu sempri la mugghieri comu la vista di l’occhi!
Donna Rocca: Già, appuntu! Comu ’a vista di l’occhi... È orbu. Cu ddu paru d’occhiali ca mi pari un varvajanni...
Gnà Momma: Gisuzzu e Maria! Chi voli fari nasciri sta fimmina! Pi carità, signurina mia, ’un cci dassi ’ntisa! Voscenza lu cunusci, a don Nociu. E a sirvizziu d’ ’u cavaleri; ma avi una testa ca Diu nni scanza! E si cci firria lu ciriveddu...
Donna Rocca: Già! Finisci a jocu di focu: pim! pam! Livàtivi. Ah chi è, ca vidi a sô mugghieri cu l’oricchini di signura, quattru aneddi nne’ jita, cci vidi dumani ’u gulè cu ’i pinnenti, e cridi, è veru? ca si l’ha accattatu idda cu ’i so risparmii? Livàtivi, vi dicu. Ogni vota ca ’u patroni è a lu scagnu, iddu è sempri mmezzu a li strati, cu tantu di testa all’aria, chi va firriannu di ccà e di ddà.
Gnà Momma: Cumannatu, lu galantomu! mannatu a sirvizziu! Si lu tennu pi cchistu! Ma ’u sannu tutti ca ogni vota ca nesci, jisa ’a stanga e la metti a la porta d’ ’a so càmmara allatu.
Donna Rocca: Gnursì, e ’u patruni ’a leva.
Gnà Momma: Ma si cci ’nfila puri ’u catinazzeddu!
Donna Rocca: E ’u patroni avi ’a chiavi.

 

 Inizio pagina

 

Donna Biatrici: Ma nsumma, la finiti? V’haju dittu di jirivinni e d’ ’un v’ammiscari! Itivinni ’ncucina!
a donna Rocca
A don Nociu si leva di ’nmezzu: ’u fazzu pàrtiri stasira stissu. — Anzi... gnà Momma! viniti ccà... Ah, ma... ’un v’arrisicati di faricci capiri! Mi pozzu fidari di vui?
Gnà Momma: Signura, mi passa lu cori! Iu l’haiu tinuta ’nmvrazza di quannu voscenza avia dui annuzzi... ’Un si voli fidari di mia?
piange
Donna Biatrici: Bonu, bonu, ’un chianciti!
Gnà Momma: Macari voscenza si nni fidassi a tinuri d’ ’u bbeni chi cci vogghiu, ca cci darria lu me’ ciatu pi falla cuntenti! Ma iu cci dicu di stan attenta a chiddu chi ffa! Voscenza avi un fratuzzu; avi la matri: si cunsigghiassi cu iddi, ca sunnu ’u sô sanguzzu e nun la ponnu ’ngannari!
Donna Biatrici: Vajiti! vajiti, ’un vogghiu sèntiri cchiù a nuddu! L’aviti ’ntisu ca l’ê finiri? l’ê finiri e ’un si nn’avi a parlari cchiù! Bellu frati haju iu! E me matri, povira vecchia... Comu s’ ’un sapissi chiddu chi mi dirrìanu: — «Eh bonu... E chi voi? Chiudi l’occhi... Omini!...’Un ti leva nenti!...» E iu staju scattannu, ccà! Iu haju la tintazzioni d’ammazzallu ogni notti, donna Rocca...
Donna Rocca: L’avi a diri a mmia?
Donna Biatrici: Quannu mi lu vìu allatu nni lu lettu, chi dormi e agghiutti ’nsonnu accussì, comu si surchiassi, biatu; mentri iu mi sbattulìu di ccà e di ddà e mi sentu crisciri l’ugna... Avi a finiri! avi a finiri! — a la gnà Momma
— Jitimi a chiamari a don Nociu!... E vui, donna Rocca, nn’ô diligatu Spanò: ’u prigati a nomu miu di vèniri ccà.
Donna Rocca: Arriversa, signura.
Donna Biatrici: Chi veni a diri arriversa?
Donna Rocca: Cci mannassi ’a gnà Momma nno’ diligatu, ca pi don Nociu cci pensu iu.
Donna Biatrici: (a la gnà Momma): E cci sapiti jiri vui nno’ diligatu?
Gnà Momma: Cumu ’un cci sacciu jiri? — Si voscenza m’ ’u cumanna...
Donna Rocca: Signura, ’un s’avi a mèttiri ’ntesta... — e mancu vui, gnà Momma — chi ccà avi a nasciri pi forza quarchi traggedia. — Nenti — Voscenza una lizzioni cci avi a dari, e basta. — ’U sapi a me’ maritu? Sunnu quattr’anni ca lu jittai a pidati fora dâ porta. Mi veni ancora d’appressu comu un cagnuleddu, e ’un s’alluntana chi quannu mi votu, lu guardu accussì
atteggiamento feroce, mani al fianco
— e trema! — ’Na lizziunedda. S’arridducinu cu ’a cuda ’nmezzu i gammi, ch’è un piaciri! — Basta. Mi nni vaju. Semu ’ntisi, è veru? Voscenza è ferma? ’Un facemu ca...
Donna Biatrici: Fermissima! fermissima!
Donna Rocca: Pi dumani?
Donna Biatrici: Pi dumani, gnursì!
Donna Rocca: Baciu li manu. Cci v’è chiamu a don Nociu.
S’avvia per l’uscio in fondo. Prima che ci arrivi, una forte scampanellata alla porta.
Donna Rocca: Oh. Sònanu.
Donna Biatrici: Aspittati, gnà Momma. Forsi è me’ frati Fifi. S’è iddu...
le fa cenno di tacere
Gnà Momma: E chi mi l’avi a diri? Si voscenza ’un voli...
Via per l’uscio in fondo.
Donna Biatrici: ’U fici veniri iu, pi cuncirtari ’a partenza di don Nociu.
Donna Rocca: E chi cci nn’era bisognu? Megghiu essiri picca, signura, nni ’sti cosi! ’Un bastava ca cc’era a gna Momma?
Donna Biatrici: ’A gnà Momma è fidata. Pi me’ frati, lassati fari: è una pinsata mia...

 

 

 

1918

A birritta cu i cincianedDI

da

INTRODUZIONE

ATTO PRIMO

SCENA PRIMA

SCENA SECONDA

SCENA TERZA

SCENA QUARTA

SCENA QUINTA

ATTO SECONDO

SCENA PRIMA

SCENA SECONDA

SCENA TERZA

SCENA QUARTA

SCENA QUINTA

pirandellu 'n SICILIANU

luiggi pirandellu

1916

LIOLA'

1917

A birritta cu i cincianedDI

1917

A' PATENTI

1925

A' GIARRA